eTest@ment

ClusterM82 pentru ClusterM82++   

   1  in primul rand, sa nu iti uiti niciodata consistenta... eu ii spun inconsistenta pentru ca mereu in noi se intercaleaza altii iar structura noastra este una permisiva; veni-va insa o vreme cand spatiile tale nu vor mai fi ale tale ci ale ei iar ea te va securiza pe veci; de ea tine stabilitatea ta moleculara, deci, alege-ti atent aglomerarea pereche...

   2  nu pierde timpul intrebandu-te ce esti... esti o aglomerare; incearca sa afli cine esti.

   3  crede in iubire si nu incerca sa ii gasesti un sens, nu are nici un sens dar ne tine laolalta... pentru ca ne tine laolalta iubeste-i chiar daca te dispretuiesc... si, mai ales, iubeste-o: ea te va intregi. iubit si intreg e mai frumos decat incomplet si singur; fiindca esti atomi din atomii mei, te iubesc si vreau sa ai o viata frumoasa... de vei fi nefericit, nu plange... si eu am fost, si sunt... nefericirea e scrisa in genomul aglomerarilor.

   4  fericirea nu e imposibila, doar cere mai mult timp, rabdare, suferinta... e dincolo de muntele durerii... un ocean de fericire te asteapta, un ocean albastru scaldat de lumina calda a unui soare etern. scalda-te-vei tu in apele fericirii? ajunge-voi eu pe culmea muntelui pentru a privi fericirea, pentru a marturisi, convins, existenta fericirii ?

   5  visele sunt calde dar invariabil se racesc iar daca nu ai un suflet constant fierbinte vor reusi sa te inghete, deci , daca nu te-ai nascut deja inghetat nu visa excesiv... pot sa pravad ca vei avea un suflet rece... caci eu sunt rece si ador compania aglomerarilor reci; pentru ca urasc tinuturile reci si umede, pentru ca fug de frig si Nord, prevad ca vei avea un suflet rece...

   6  pretuieste existenta si nu te gandi la disparitie sau suicid... existenta nu-i doar a ta ci a miliardelor de bucati ce te alcatuiesc si te tin pe picioare, picioare ce nu sunt ale tale ci doar ai impresia ca le deti.

   7  fa bine si fii bun. e relativ simplu sa fi invatat sau arogant sau instarit sau respectat... e infinit mai dificil sa fi bun; tu fi bun. fa bine: ajuta-i si protejeaza-i pe cei slabi, hraneste-i pe cei flamanzi, mangaie-i pe cei indurerati iar daca nu poti face bine, daca nu esti in stare sa faci bine... nu face rau. sa nu faci rau.

   8  cunoaste si cunoaste-te. tot ce ai inchegat pe aceasta planeta se va dezintegra pentru a se integra in simfonia universala; bucura-te! ai clipa suprema cand vei sti... clipa de dinainte...

   9  calatoreste. existenta e o calatorie scurta dar poti calatori paralel si intermitent pe mai multe carari; nu te catara in varful copacului prea devreme... stai si cerceteaza fiecare crenguta, inspira polenul fiecarei flori si joaca-te cu insectele... sunt fiinte nu masinarii. asculta bataile de aripi ale fluturilor, mangaie o frunza, atinge si soarbe fiecare dimineata ca si cum ar fi ultima

   10  cand vei strange destule primaveri fii puternic si fugi... iesi din cocon si zboara... in primavara urmatoare te vor rastigni dar ce rost are aceasta existenta de nu vei bea pana la fund paharul.crede-ma! increde-te in mine! credinta ta te va mantui si vei renaste.

Penultima Sinapsa

Stare preactiva de hibernare; o anticamera a calmului ce va sa vina...
Ganduri negre se plimba dintr-o emisfera cerebrala in alta valsand prin Corpus Callosum ca niste fantome captive intr-un dans etern.
Norii se strang deasupra mea venind din cele patru puncte cardinale si se ridica unii peste altii formand un munte electrostatic ce se inalta dincolo de ionosfera.
Peretii camerei se polarizeaza si sfasie campul magnetic terestru iar forta electromagnetica dintre ei exercita o atractie enorma ce ma sufoca.
Explozii solare desertifica ultimele spatii reci invaluite in nostagia unor sarbatori de iarna; brazii sunt aprinsi pe rugul ce m-asteapta la apus, apusul anotimpului tau.
Ingeri bolnavi se ridica din crevase si canta un prohod nou, un prohod electronic, ce vesteste o moarte: o moarte universala. Ecoul se intoarce plutind pe unde baudelairene, mai puternic decat sunetul initial, mai trist decat tristetea initiala, mai tanar in pulsatii decat vibratia initiala: un fel crestere negativa...
Un ultim gand decoleaza spre tine iar spatiul gol lasat de el, lasat de tine... desertifica adapostul pe care ti l-am construit sub coaste; cutia toracica se contracta iar coastele se sfarama cu sunet de oase rupte, cu ritm de cord nebun, cord ranit ce pompeaza dulce otrava in artere...
Prietenii fug si se ascund in universuri paralele iar eu sunt prea obosit ca sa mai caut tangente... cine va sti? cine va simti? cui ii voi spune ultimele cuvinte rostite in ultimul minut de existenta...
Eu nu voi mai fi eu...
Tu nu vei mai fi eu...
Stare pasiva de odihna... o sala goala, infinit de spatioasa, in care odihneste eul anterior.

Credo

Nu cred in Dumnezeu
Il ador.
O adoratie diferita
O adoratie confuza
Pentru un tata disparut intr-o noapte.
Un tata bun
Profund nemultumit de copiii sai
Un tata dezamagit de intreaga sa creatie
Strangulat de siragul de stele
Albastre
Plantate de El
Pe tavanul Universului
Pentru a alunga
Intunericul si tristetea
Din sufletele noastre.
Un tata
Disecat de razboaiele
Fiilor sai
Batut si scuipat
Si rastignit
Pe crucea
Operei sale.
Suntem orfani...
Crescand fara tata
Am crescut nepotrivit de mult
Prea grei
Prea inganfati
Sa mai credem
In paternitate.

Nu cred in
Libertate.
O voi ceda pas cu pas...
Pasi inapoi
Secunda cu secunda
CCW
Si fiecare Eu liber
Eu ratacit
Se va intoarce la sursa
La izvor
Caci divergenta e o iluzie
Iar noi suntem Unul.
Acest Eu captiv la marginea dintre
Bine si rau
Luciditate si psihoza
Lumina si intuneric
Fiinta si nefiinta.

Cum nu vreti
Iubirea mea
O iubire eterna si incomoda
Abrupta si stinghera
Sfioasa si impiedicata
Voi lua aceasta iubire
Si o voi comprima
Intr-o iubire mica
Iar apoi voi desface
Aceast sentiment
In atomi de iubire
Iar noaptea
Obosit
Sau amortit
Sau deprimat
Voi iesi pe poligonul afectiv
Pierdut in vidul interior
Inarmat cu sageti boante de carbon
Pentru a distruge fiecare atom de iubire
Iar iubirea
Va deveni
Antiiubire.

Nu prea mai am
Nimic de spus
Deci
Ma pregatesc sa tac.
Cand Tacerea va fi
Completa
Si fiecare necuvant
Va fi fost
Dospit
Voi arde tacerea
In cuptoarele
Gandului
Iar cenusa ei
O voi arunca...
O voi presara
Pe linia ce desparte
Cerul andaluz de Marea Mediterana.

Intr-una vesnica
Indubitabila disparitie
Marturisesc o extinctie temporara
Astept prabusirea in groapa comuna
A efemeritatii
Sau
Cel putin
O alunecarea continuua
Amen.

Franturi De Paradis

o casuta mica la margine de padure.
caldura unui camin...
un vin rosu leganat intr-un pahar.
dansul unei flacari de lumanare...
un zambet de copil.
mandria unui tata...
o dimineata de primavara.
varful unui munte...
o iubire eterna.
privelistea unui cer instelat de septembrie...
o noapte calda pe o plaja andaluza.
largul unei mari...
o imbratisare.
fericirea unei mame...
o vorba buna.
glasul blajin al unui prieten ce te trage la mal...
un om simplu si bun.
mangaierea unui strain ce imparte franzela sa neagra cu tine...
un apus de soare vazut de pe veranda.
odihna dupa un drum lung...
o singura data.
- o data?
odata...

XII

-noapte

un sir de ganduri se destrama
si curg pe caldaramul rece
m-afund treptat, Ene ma cheama
e ceasul XII.

hei, somn profund, da-mi niste vise
cai verzi si holde aurii...
si toate spatiile promise
in constelatiile tarzii.

imi fie bolta plapuma
usoara, supla, ca un zbor...
realitatea ma sugruma
si atipind as vrea sa mor.

daca-i sa intizi un val de negru
s-o faci cu preaviz de ceata...
as vrea sa ma ridic integru
dar diafan, spre dimineata.

ma iarta, draga, pentru toate...
ca toate astea zboara... trec...
de la explozia initiala
pana la marele inec.

un sir de vise ma destrama
si cad lovind asfaltul rece
dispar treptat, Ceasul ma cheama...
trecut de XII.


-dimineata

inot in roua diminetii
sunt gol, sunt viu si ametit
visam ca te tineam in brate
la naiba, m-au trezit...


e epilog, apoi prefata...
parca  traiesc la nesfarsit
o viatza ca o dimineata
in care zorii n-au sosit.

excelsior II

pe ramuri de pini
cad fulgi cristalini
in ritm anormal
ca un mars funerar
clortice aparitii
nascocesc definitii
pentru ochii tai goi
pentru noaptea din noi
dar le scapa secretul
ce transcede concretul
concretul e-o toamna
in suflet e iarna.

cand ninge pe drum
incerc sa ma adun
imi strang sentimentele
cimentez argumentele
pentru veche urcare
acea calea spre soare
ce ma duce departe...

inaltarea desparte
trupul greu de granit
de bucata de spirit.
intre soc si vibratii
gasesc noi motivatii
intre zorii si amurg          
printe lacrimi sa urc
tot mai sus.