cer contractabil, colivie extensibila

noi alergam prin colivie
in timp ce cerul se contracta
n`ai sa ma prinzi
sunt prea rapid
urmand o cauza dreapta.

ne liberam
visand comori
ascunse`n libertate
dar libertatea
ne ghideaza
inspre
fatalitate.

in inchisoarea mea
de fildes
ma simt ca`ntro cetate
iar printre gratii
de argint
doar vantul
ceasu`mi
bate.

        *
     *    *

__________
CERNEALA

cer

ceva
ceva ce se cheama
ceva ce se vrea
ce va ce se urca
peste ceva
ca sa
stea.

1ma stea.

mi`am vazut inima
asfintind
rosie
incercand sa apuna
dupa un stol de nori.

a 2a stea.

norii erau vopsiti
in cenusiu.
cenusa lor cadea
pe strazi aprinse
de luna.
o alta luna...

o alta stea.

privindu`mi inima
pe cer
m`am indragostit de
Ea.
am vrut sa
o
strang
in brate...
sa`i spun ca
ceva...


a incetat sa bata...
undeva s`a desfacut...
de cer
sfasiind sentimentele
ce o tineau
legata.
acum
atarna moarta
peste

spatiul gol din suflet
ce se schimba
in ceva

ceva
ceva ce se cheama
ceva ce se vrea
ce va ce se urca
peste ceva
ca sa
stea.
__________
CERNIRE

  *   *
    *

imuabil eu

aici robul tău
x (Ics)
ce încearcă,
în felul sau
sa iubească
felul tău.

el încearcă...
calm, respiră
înțelegându`te.
apoi, vezi tu...
nu toți sunt ca el
tu nu ești el
oricât de des rostești:
-suntem la fel!
nu, nu suntem...
nici pe departe.

dacă as gândii
cum crezi tu ca gândesc
atunci când presupui
că ai aflat ce gândesc
atunci, gândurile alea
nu ar aparține acestui eu
ci unui alt eu pe care
incidental ai ajuns sa îl iubești.

el încearcă...
calm, respiră
înțelegându`te.
el știe
ce vrei...
dar tu nu ști
ca vrei
ceea ce el stie ca
iți dorești.
el nu poate sa îți ofere ceea
ce vrei
altfel ar devenii celalalt eu
cel pe care îl iubești
x (ori) el se tine strâns
de acest eu
singurul eu ce contează
și îl împiedica de a devenii tu.

aici robul tău
x (Ics)
ce încearcă,
în felul sau
să iubească
felul tău
fără a devenii
tu.

eu sunt un non-ceea-ce-crezi-ca-sunt.
-nu ies, nu plâng, nu mint... nu îmi pierd cumpătul (decât arareori)
-nu scriu poezii, scenarii... nu sunt artist (nici pe departe...) și nu joc teatru (e obositor și inutil)
-nu am prieteni... lucruri, locuri preferate... nu am dușmani.
-nu sunt sensibil, delicat, romantic... nu sunt intelectual, nu sunt elegant, agreabil... (nu îmi doresc sa fiu... )
-sunt ceea ce am ales sa nu fiu, sunt ceea ce intenționez să păstrez veșnic deși sunt afectat... și temporar.
-sunt începutul unei lungi călătorii spre niciunde încercând in acest timp sa devin cineva.
tu nu ești eu
iar acel eu
pe care`l proiectezi în mine
este un tu.
eu nu exist...
eu curg
sau ma rotesc
amețitor
pe rola
înfășurându`mi viata
pe tamburul negru
acumulând imagini.
nu sunt un cadru
un clișeu.
nu poți sa înțelegi un film
privind o singura imagine.
-sunt doar un film... sunt un tehnicolor 2D lipsit de happy ending.
-sunt începutul unei lungi călătorii spre niciunde încercând in acest timp sa devin cineva.

Noapte Fara Dimineata

vad case... levitand pe strazi desfundate, cufundate in semi`intuneric. vad bine, inteleg, simt cum peretii crapa dezgropand micro microfoane conectate la o constiinta universala. in invelisul lor metalic membrane vibreaza captand dureri omenesti, strigate inabusite de neputinta. aud. intind o mana spre tine iar corpul tau retractil se pierde dizolvat in unghere. te caut cu gandul te caut cu inima... te caut cu mainile pipaind betonul rece, degetele mele maturand tencuiala abraziva cu miscari nervoase de dute-vino. vino! te strig... te chem alternativ, trist sau doborat; te chem obsesiv rostind incoerent aceiasi mantra. am cedat ultimele raze de lumina, ti`am oferit ultimele`mi ganduri colorate. te chem desenand SOSuri cenusii pe usile iesirilor mele... iesiri inofensive din tiparele zilnice, din sistemele`mi mentale, din algoritmii calculati cu precizie pe vremea cand matematica reprezenta un raspuns. te chem... desi plecat`au toti spre timpuri insorite, spre viitoruri luminoase sau catre prezenturi poleite`n nuante de nevoi imediate. te chem in trecutul meu continuu, in spatiul meu decolorat, frematand inchis in calota alba, dura... craniana.

vad blocuri suspendate orizontal intre nori si asfalt, intre stele si caldaram, unele nemiscate, alele deplasandu`se dezordonat si lent spre destinatii necunoscute. vad geamuri sclipind straluciri exterioare provocate de scurcircuite prelungi. vad. simboluri golite de sens, nonsensuri nascand nonsensuri in trenuri ocolind semnificatii statice. stop! in gara liniile se contracta; de frig, de dor... de inutilitate. par parca, pasii, o infinita nemiscare ce produce stimuli. nefericita captivitate in orasul creierului meu. vad blocuri... parcuri, banci pe care ma asez... ma asez pe toate... alternativ sau simultan. bancile se autoscrijelesc scriind: asteapta! iar asteptarea imi intra in suflet prin porii ce asteptau intredeschisi asteptarea.

vad masini negre, mortuare... rasturnate pe spate, rasucindu`si rotile ca si cum strazi nevazute ar parasi aceste meleaguri indreptanduse spre orizonturi normale. vad tot ce are forma, simt tot ce misca iar constiinta mi se taraste peste acest oras pustiu ca o plaga, mestecand corpurile solide.

vad semne... aud. arome amare de smirna se catara pe firele de electricitate descarcand scantei rosiatice. copacii desfrunziti se joaca trecandu`si limbile lemnoase prin vant. ca un profet invins cad in genunchi bolborosind in soapta rugaciuni uzate, decrepite...

simt... vantul rece mangaindu`mi ceafa in timp ce vertical, pe coapsa, urca umezeala. coloana se indoaie, chemat de gravitatie, capul s`aseaza pe o piatra ce`mi rasare`nainte din solul saturat de moale. sunt obosit. posedat de frisoane las linististe alba sa cada din cer in fulgi egali topiti de intuneric. barba in piept, ochii`n pamant... liniste si intuneric. degetele`mi citesc, sadind in piatra, abraziv, numele. fetal imi astern prabusirea peste pamantul greu. si a fost noapte fara dimineata.
nesfarsit.

porunca

Iubeste`ma`
Pe tine
Ca pe sine însuţi.

Introducere In Introstatica

o durere in ceafa pe ritm de prabusire. un prosop alb inrosit de praf rosu macinat de pasi ridicand ecouri coagulate sub nori de metan. ma proptesc in peretele imaginar dintre dualitatile sadite in structura mea solibila, anticipand caderi mari de fulgi, desprinsi... in cioburi de globuri din pomul lui Craciun. mama ma asteapta cu zambet cald si maini fluturand chemari muliple, desincronizate, trimise catre diversele mele fatete, toate reflectand aceiasi apatie ce ma tine departe de oricine... orice. oricum, imi cer iertare... si fiecare rugaminte mi`e primita cu zambet cald si maini reci ca si cum orele-distanta dintre noi ar fi`nvelite`n tragica sinceritate.

un an nou. an proaspat, imaculat, iesit din forjele cerului pentru ca oamenii sa spere, sa creada... sa dispere. desfac timpul in intervale egale. n`are sens... zile ce trec fara sa stiu... anii nevazuti, inconstienti si clipe lungi... eterne. n`am viitor... dar vreau. tanjesc... tremur de nerabdare sa`mi dai ce`ai tu mai scump: viitorul. salveaza`mi acest suflet decedand continuu in prezenturi succesive; permite`i sa`ti paraziteze viitorul. de acum! picioarele tale ma pot scoate in lume, prin ochii tai pot vedea omenirea acceptabila. imi dai viata oferindu`mi lumina iar iubirea ta neviciata de dubii si reinterpretari imi dezmorteste bruma de suflet, renascandu`ma.

am spatii largi in suflet, goluri mari in cunoastere... mi`e inima fracturata in bucati temporale de vid iar sentimentele pe care tu le consideri bune (cele inofensive) sangereaza... se pierd in scrieri mici, egoiste. tot ce scriu, scriu pentru mine; tot ce simt, simt din cauza ta, pentru mine, cu scopul de a te sti ca pe mine, a te inghitii in constiinta mea. mi`am umplut gura cu bunataturi, stomacul cu bucati inerte de animale ucise... am mestecat tot ce am primit in aceasta perioada sfanta: orgoliu, generozitate, pomana, traditie... am inghitit in sila si am vomat inapoi tot ce am primit, in prima dimineata de 2013. am injurat fiecare <-Multumesc!>, <-La Multi Ani!>, <-Noroc!>, <-Sanatate!>. mi`am intors ipocrizia pe dos: tot ipocrizie... o foame profunda imi bantuie meleagurile interioare: foamea de tine, setea de noi. as vrea sa ma sfasii, uneori... si sa ma recompui, apoi, intr`o compozitie moderna, dizarmonica. as vrea sa taci, sa ma asculti tipand salbatic tot ce n`am putut sa iti spun printre randuri, sa iti pun intre soapte, sa`ti asez intre pleoape... sa vezi, sa simti, sa sti...

se lasa uitarea... mainile imi cad pe podea ca doua frunze galbene. lividitatea curge din tavan, imi inunda plamanii in timp ce repiratia mi se strange in cap.
-esti cerul, esti marea, Caline!
-sub valul de stele, nisip inecat.
-esti viata, esti calea...
-inert, infundat.
-ciorchine de vise, barbar solitar...
-astept nemurirea fiind temporar.
imi place sa te astept.
si daca vei venii in noapte... ma vei gasii aici, aprins
dac`ai s`ajungi spre dimineata... te voi chema cu glasul stins:
ia`ma!
___________________________________

du`ma!
fa`ma
din nou
noi.

lichid

de sase zile ma topesc
am devenit lichid
si curg
cand norii zboara
spre amurg
baltesc.

m`ai ratacit pe mii de cai
nici una
inspre tine
topeste`te de dorul meu
curgandu`te
spre mine.

ne`asteapta marea
intre valuri
dospite de furtuna
topeste`ma de dorul tau
sa curgem
impreuna.

______________________________

e primavara
iar
na.

te astept...