neatingere

toate cuvintele pe care ti le`am scris, toate sentimentele ce m`au framantat si m`au obligat sa`ti spun cat mi`e de...
toate minciunile pe care ti le`am spus, toate ideile ce`mi tulburau somnul, toate gandurile ce convergeau spre acest concept anacronic desprins din povestirile lui Tieck, toate... toate astea...

toate astea... si multe altele... desprinzandu`se de mine te cautau mergand pe cai neatinse de pasii mei afectivi.

da`mi ceva marunt... ceva ca o icoana pictata in culori vii, ceva simbolic simbolizand ceva ce ei, ceilalti... nu pot sa atinga. ceva ce vei pastra doar pentru mine pana la sfarsitul veacului.

toate juramintele pe care le`am rostit in altarul viselor noaste, toate amin-urile pe care le`ai exprimat raspicat atunci... toate dada-urile pe care le`am soptit... de doua... de mai multe ori...

mereu imi voi aminti de tine ca... nu stiu... ca si cum fara tine cerul ar fi ramas inghetat in glaciatiuni pecedente, ca si cum fara tine timpul ar fi incremenit in batai stinse de inima moarta.

toate acele locuri... persoanele pe care le`am intalnit, portile la care am batut sperand sa fiu poftit inauntru pentru a ma incalzi la focul din inimile lor. unii m`au primit cu bratele deschise, altii cu bratele inchise... unii m`au lasat sa ma incalzesc dar in timp ce imi asezam mainile deasupra focului, in loc sa sint caldura, simteam distanta si raceala. ceilalti nici nu m`au lasat sa intru... in vreme ce altii nici nu mi`au deschis poarta iar altii mi`au intredeschis speranta doar cat sa`mi dea cu usa`n nas.

o sa te ador mereu.  in incertitudini dureroase, in saracii materiale si incapabilitati spirituale, in imposibilitati si dizabilitati afective o sa te ador. o sa te pastrez calda, zambind ezitari si capricii copilaresti. asa erai... ce mult te`am schimbat! sunt ca un val de ger venit din norduri stancoase cautand un strop de caldura. te`am inecat involuntar in profunzimi pe care nu reusesc sa mi le controlez, profunzimi haotice ce ma vor pierde. de ma vei pierde sa nu ma uiti... si sa nu uiti ca te ador. chiar daca dor...

imi amintesc... e totul clar acum. te`am intalnit intr`o toamna; asteptai ceva... zambindu`mi amical, intelesesem prematur ca asteptai, de fapt, pe cineva... altcineva... ce semana putin cu mine. si poarta s`a inchis in urma noastra dar bratele tale s`au deschis inaintea mea si am cazut in lumea ta stropindu`ti inima cu lacrimi. nu, n`am simtit nimic din ce spuneau ei ca ar trebuii sa simt. a fost doar un dezghet continuu si`o trezire in neant. si nici macar nu eram in casa caci fiecare dintre noi era acasa dar oriunde mergeam te luam cu mine si oriunde ma opream stateai sa ma astepti desi eu trebuia sa te astept pe tine. si mi`ai promis ca ma astepti, asteptand sa`ti promit ca te voi astepta. astept. stau cufundat in asteptare iar sentimentele mele pentru tine incoltesc in sol mental si dincolo de inimile lor ce infloresc in rafturi si dincolo de chipurile lor ce stau expuse in vitrine, sufletul nostru`i unul singur, taiat in doua mici cotiledoane ce primavara se transforma`n aripi iar toamna se asterne linistit pe sol, in doua frunze.

toate cuvintele pe care am uitat sa ti le spun, emotile pe care am omis sa ti le impartasesc... toate planurile pe care le`am tesut in singuratate, in dubiu, in nopti reci inseninate de azururi inlacrimate.

daca ma vei auzii suspinand, prefa`te ca nu auzi. daca te`am auzit plangand am pretins ca plangi de fericire. daca ai plans nefriciri din cauza mea... ei, tu sti bine c`a intervenit ceva... ceva neasteptat, nefericit. am afirmat ca e absurd sa crezi in fericire... pai atunci cum de sunt nelinistit cand te simt doborata de nefericire? tu sti ca toate astea... si multe altele... sunt ceea ce suntem, ceea ce am fost, ceea ce am putea devenii. toate cuvintele pe care ti le`am scris, toate sentimentele ce m`au framantat si m`au obligat sa`ti spun cat mi`e de... cat mi`esti de... cum ca fara tine...

_____________


eu nu sunt eu
eu nu sunt tu
eu nu sunt noi
sunt doar acelasi altul
ce nu mai vreau sa fiu.

Static 4

   momente reci cand vrei sa iesi din tine pentru a intra in lume; o lume goala pe dinauntru dar calduta si maloasa pe dinafara. imbraci un rol si iesi pe fereastra sufletului, drept in fata blocului. blocul din fata se apleaca si se uita la tine nerecunoscandu`te; nici tu nu`l recunosti... dar recunosti ca ochii lui te inspaimanta iradiind nuante ultraviolete prin ochelarii sai de termopan.
   pasesti calm pe asfaltul moale atent sa nu tulburi intinsele umbre. pasii tai se opresc in baraj psihologic taind influxuri nervoase ce se prabusesc in adancuri tenebroase dezvaluind adevaratul tu: un tu imobil, imaterial. privesti doar caldaramul rece ce curge pe sub tine in unde mute... inperceptibile. in mijlocul strazii privesti cum trec masini aduse de curenti din larguri, tragand dupa ele cladiri dezradacinate plutind invaluite`n spasme istorice. balene de beton te inghit si te scuipa, delfini de metal se joaca cu tine aruncandu`te ca o minge desumflata incoace si in incolo intr`un joc imaterial ce se repeta matematic. cu ochii desenand orbite pe ceruri, nu vezi... nu sti, nu simti, nu poti sa iesi din hora si stai; rupi opincile pe loc, precum strabunii tai semi`bipezi.   
   momente grele, imbracate`n plumb cand obosit si sangerand dezamagiri acute cauti adapost stabil deschis in membre lungi, subtiri... brate sincere, reflexive, desprinse din iceberguri de marmura. brate reci, albe, necontaminate de marea de cea tulbure, nedizolvate`n marea acida... calda.
   momente reci cand intoracandu`te acasa simti cat de gol si rece e "la tine" . nu as putea sa te condamn... sa`ti reprosez pasi`napoi. atat de rece e la mine... s`atat de gol.


astept sa urc din nou pe
soare
s`apoi sa
cald.