aminteste`te 2 !

dacă ți`a fost dor de mine...
și mie mi`a fost... dar și de tine.
aici e ca un fel de iarna... pseudo-iarna. o iarna bizara, insolubila, nescrisa încă`n noi. diferta de cea de anul trecut, anii trecuti... s`a schimbat, te`ai schimbat. ne`am schimbat in rau si bine. e ca un fel de iarna!
probabil n`a fost niciodată Iarna. au fost doar ierni... ninsori de ierni lăsând sa cada cate`o iarna in fiecare dintre ei.
am refuzat, la început sa cred ca e... dar aud râsete in doppler, se vede`n zambetul tau rece, impietrit. dincolo de tine: in ceilalti... in pasii lor ce se astern slow motion pe pavajul imbracat in glazura de stropi mici, cristalizati. mi`a amortit miscarea, inteleniti mi`s pasii in sol alambicat, aglutinand fragmente reciclate din visele de ieri.

și mie...
și mie mi`a fost bine.
dor. și mie mi`a fost dor și bine/inteles m`am pierdut si regasit de multe ori de`atunci...
e o primăvara latenta în sufletul meu, o primavara prematura... ca si cum frunzele refuza sa`mi mai cada ca si cum stropii se abtin sa`mi mai coboare pe obraji dezvelind dureri false, comune. e inca seva in artere... si ranile se redeschid in petale fragede de trandafir, de fiecare data cand te`nchizi in tine.

as vrea sa mai ieși pe afara...

sunt complet goi,
de noi,
copacii.
nici verzi
înmuguriți ca tine,
nici oxidați
și ruginii, pătați de dor
ca mine.

și nici o frunza`n chip de inima
sau emisfera ondulata
cerebrala
n`o s`ti atingă chipul.
închipuie`ți ca`i liniste si noapte
ca`n anotimpul sufletelor noastre,


as vrea sa ieși.
as vrea sa vezi.
as vrea sa poți sa crezi
definitiv
ca sunt firav
ca tine.
inofensiv
ca frunzele de plop
de șes
și tremur deprimant
de des
la orice adiere.

vreau sa ma vezi amestecându`mi relele în bine,
cu binele ieșind la suprafața asa cum adevarul iese mereu la lumina si`ti incalzeste visurile inaltate ieri, in inocenta si iubire.
frigul ridicându`se in coloane vertebrale
vertical
sub cerul mâzgălit în glas de ciori, de corbi, de zgomot alb de pasari negre, mari... candva albastre.


as vrea sa îmi simți frigul
răceala ce`a împodobit copacii, depresia ce`a impodobit ieri bradul mort, descompunandu`se latent in sufragerie; dicontinuitatea... emotiile sale ce au amutit in tulpina, gandurile sale ce alearga haotic in radacina. as vrea sa simti tot ce simt, as vrea sa vezi podoabele din magazinele mobile; tarabile de ieri ce`au impanzit culturi de strazi paralele, intersectandu`se si comunicand unele cu altele, in vreme ce noi, refuzam sa comunicam. refuzam sa schimbam ganduri, gandind ca planul ce se`ntinde`n fata noastra e neted, uniform in ciclicitatea sa. as vrea sa simti tot ce`a ramas in urma... miscarea haotica, rasetele surde modulate de indivizi cautandu`si ecoul. numaratoarea inversa si numaratoare directa. as vrea sa simti astea ca si cum le`ai trait, ca si cum n`au fost un vis la sfarsit continuu de inceput de an.

as vrea
sa vezi.

ce bine o sa`ti prindă
mișcarea. rutina...
zgomotul roz al orașului...
ți`s palizi obraji
ți`e palida gura
de nesomn, creierul uita sa bata`n
pulsații de cord.

nu te`am uitat...
dar am uitat ce vroiai sa`mi arati, ce incercai sa`mi spui. ce incercai sa`mi spui? părea important... acum e important doar sa stiu ca esti bine... sau, cel puțin, ca ai reusit sa treci dincolo de bine si rau si ne privesti, pe noi cei pe atunci de`un fel, dintr`o noua perspectiva. esti bine, bine...

bine?

și eu sunt bine...
vezi?
am renăscut botezat în apele calde ale vechiului Iordan, Nil, Gange sau a orcarui fluviu ce a nascut civilizatii trainice, milenare. suntem salbatici noi... 2, doua brute cazute din ceruri pagane. ocoliti, haituiti, neantelesi de inteleptii lor, nescrisi in DEX`urile lor, nementionati in cronicile lor, ale oamenilor. dar vrem sa fim oameni, dorinta cronica. vrem sa fim considerati oameni, necesitate acuta... mai ales tu.

alegerea...

dacă as fi putut sa te ajut... sa te protejez de uitare.

am vrut sa te ajut.
am întins o mana goala, dezvelita pana la umăr. te`am chemat! ti`am rostit numele, numarul... seria, id`ul. ti`am aratat ranile, urmele, ti`am desenat locul nostru pe cerul lor pana am inteles ca ai inteles ca avem acelasi nume desi ne`au inregistrat pe Pamantul lor in timpuri diferite.
ești atât de departe... in timp. spatiul dintre noi a modificat vremurile noastre. sunt atat de disparte mesajele ce`mi ajung de la tine incat nu reusesc sa recompun chipul tau, orice algoritm as folosii. chipul tau psihic, mental: structura gandurilor tale, sentimentele tale ce te copleseau si te aruncau in disperari amare, modul in care iti reprezentai lumea si felul in care consumai materia ce te compune pentru a intensifica lumina ce te inconjoara. toate astea...

dacă ți`a fost dor de mine...
și mie mi`a fost... greu.
sa te pierd.
dar știu ca exista ceva ce ne leagă dincolo de spatiu sau timp, cuvinte, sentimente, aspiratii sau mod de viata; dincolo de realitatea asta pseudohibernala. dincolo de anotimpuri... chiar daca locul nostru seamana, nepotrivit de mult, cu o primavara. un inceput de primavara, mai ales. ca m`ai ales sa`ti stau aproape si am ales sa fiu departe de iarna, de bradul cel impodobit cu luminite, de cerul rastignit in turturi ce se vad departe, cristalizand deznadejde si fragilitate. si daca Universul se raceste in timp ce soarele devine mai fierbinte, adu`mi aminte sa te iau cu mine inainte ca cerul lor, inca albastru, sa cada peste noi. 

as vrea sa mai iesi pe afara...

sunt complet goi,
de noi,
copacii.

_______________________________________

amintește`mi sa`ți amintesc de tine
amintește`mi sa`mi amintesc de mine
recuperând puținul ce a mai rămas din noi
!
amintește`mi sa`mi amintesc tot ce`am uitat la granița dintre ei și noi
!

comun

sa nu te mire

daca o sa cad pe ganduri

am mai cazut de`atatea ori...

cand te ridici

pe branci

incep sa`ti cresc aripi

chiar daca nu mai sti sa zbori.

sa nu te mire daca am sa cad

pe strada

sa nu te mire daca am sa cad

pe scari

sa nu te mire daca ma gasesti dispart

imprastiat pe margini de carari.

sa nu te mire

daca o sa cad in groapa

sa nu te mire

daca ma ridic la cer

ce construim cand

suntem sinceri

este in intregime vesnic

restul... efemer.

sa nu te mire daca plang

de ciuda

sa nu te mire daca rad

de nervi

sa nu te mire daca stand ascuns in tine

nu reusesti sa ma observi.

sa nu te mire

daca o sa cad de sus

sa nu te mire

daca o sa cad din nou

sa nu te mire daca vocea mea

e zgomot surd

fara ecou.

intrat in sfere de confuzie

in cercuri

fara de iesire

cu mana`ntinsa

peste limitele tale

cersind o clipa de iubire

sa nu te mire

de ma vezi.

sa nu te mire...

adesea ametit de dor

privind tavanul ore`n sir

cu trupul intins pe covor

cu mintea in delir

simtind durerea ce se face fluviu

simtind tristetea ce se face cer

nemultumit de tot ce pot

si inecat in tot ce simti

sa nu te mire

daca`mi ies din minti.

Albrecht Durer - Melancolia

sa nu te mire...

__________________________

16	3	2	13
5	10	11	8
9	6	7	12
4	5	14	1

circulația gândurilor

.amplificând ordonarea
neglijând neglijenta
constrângerilor anterioare
administrând periodic
idei concentrate
în simboluri
creatoare
.sortând emoțiile
cuantificând soluțiile corecte
evitând situațiile concrete
neperturbat de fapte
îmi limitez avântul
cu fapta sau cu gândul
păcătuiesc constant
.exasperant de des
și ciclic
m`ai ales
sa`ți fiu
ce nu doream sa fiu
am zis
ce nu puteam za zic
am scris
ce nu știam sa scriu
mi`a fost mai bine
mai târziu
și fri
cu`n pic
.și astăzi
tot același ierburi pasc:
sacrific visuri
și renasc
aceleași griji și sentimente
linii sensibil convergente
la inerțiile de ieri
.atâta timp cat încă speri
nu`i totul negru
nici pierdut
și dacă pierzi
ce ai avut
ce ai avut
de fapt?
a fost o stare emergenta
spre o condiție permanenta
.închide ochii și respira
ai bobinat o noua spira
.înfășurând pe calendar
o zi pierduta în zadar
ce sa deplângi?
ce sa regreți?
un plan
și`un plan
4 pereți?
e plata lumea
ce sa îndrepți?
ce mântuire mai aștepți
în timp ce inconstant
te îndrepți
spre 2 planuri
3 pereți
și`o gura veșnic...
larg deschisa?
sentința`i scrisa
cartea`nchisa
Tara Promisa e în alta lume.


___________



brut/audio:

i. know. him.

  And when the Lamb opened the seventh seal, there was silence in heaven about the space of half an hour... And the seven angels which had the seven trumpets prepared themselves to sound. 

Skat: You might at least answer. Who are you?

Death: I'm felling your tree. Your time is up.

Skat: You can't. I haven't time.

Death: Huh. You haven't time?

Skat: No. I have my performance!

Death: Cancelled, owing to Death.

Skat: My contract?

Death: Annulled.

Skat: My family…

Death: For shame, Skat!

Skat: Yes, I'm ashamed, I'm ashamed. [pauses] Is there no exemption for actors?

Death: Not in your case.

Skat: No loopholes?

Jöns: Why all this daubing?

Painter: To remind people of death.

Jöns: That won't make them any happier.

Painter: Why make them happy? Why not scare them?

Jöns: Then they won't look at your picture.

Painter: Yes, they will. A skull is more interesting than a naked woman.

Jöns: If you scare them—

Painter: They think—

Jöns: Then they think.

Painter: And are still more scared.

Jöns: And fall into the arms of the priests.

. . .

Jöns: What's that rubbish there?

Painter: People think the plague is a punishment from God. Crowds wander the land lashing each other to please the Lord.

Jöns: Lashing each other?

Painter: Yes, it's a horrible sight. You feel like hiding when they pass.

Jöns: Give me a gin. I've had nothing but water. I feel as thirsty as a desert camel.

Painter: Scared after all?

Block: I want to confess as best I can, but my heart is void. The void is a mirror. I see my face and feel loathing and horror. My indifference to men has shut me out. I live now in a world of ghosts, a prisoner in my dreams.

Priest: Yet you do not want to die.

Block: Yes, I do.

Priest/Death: What are you waiting for?

Block: Knowledge.

Priest/Death: You want a guarantee.

Block: Call it what you will.

Block: Is it so hard to conceive God with one's senses? Why must He hide in a midst of vague promises and invisible miracles? How are we to believe the believers when we don't believe ourselves? What will become of us who want to believe but cannot? And what of those who neither will nor can believe? Why can I not kill God within me? Why does He go on living in a painful, humiliating way? I want to tear Him out of my heart, but He remains a mocking reality which I cannot get rid of. Do you hear me?

Priest/Death: I hear you.

Block: I want knowledge. Not belief. Not surmise. But knowledge. I want God to put out His hand, show His face, speak to me.

Priest/Death: But He is silent.

Block: I cry to Him in the dark, but there seems to be no one there.

Priest/Death: Perhaps there is no one there.

Block: Then life is a senseless terror. No man can live with Death and know that everything is nothing.

Priest/Death: Most people think neither of Death nor nothingness.

Block: Until they stand on the edge of life and see the Darkness.

Priest/Death: Ah, that day.

Block: [laughs bitterly] I see. We must make an idol of our fear, and call it God.

Priest/Death: You are uneasy.

Block: Death visited me this morning. We are playing chess. This respite enables me to perform a vital errand.

Priest/Death: What errand?

Block: My whole life has been a meaningless search. I say it without bitterness or self-reproach. I know it is the same for all. But I want to use my respite for one significant action.

Priest/Death: So you play chess with Death?

Block: He is a skillful tactician, [smiling] but I have not yet lost one piece.

Priest/Death: How can you outwit Death?

Block: [smiling] By a combination of bishop and knight. I will break his flank.

Priest/Death: I shall remember that.

Block: Traitor! You have tricked me! But I'll find a way out.

Block: Is Mikael going to be an acrobat?

Mia: Jof wants him to be.

Block: But not you?

Mia: No. [smiling] Perhaps he will be a knight!

Block: That's not such fun, either.

Mia: No, you don't look happy.

Block: No.

Mia: Are you tired?

Block: Yes.

Mia: Why?

Block: I'm in boring company.

Mia: You mean your squire?

Block: No, not him.

Mia: Who, then?

Block: Myself.

______________________

like. i. know. myself.