sunt deschis
acum
ca o rana
ce sântgereaza.
vineri, 28 decembrie 2012
vineri, 23 noiembrie 2012
neatingere
toate cuvintele pe care ti le`am scris, toate sentimentele ce m`au framantat si m`au obligat sa`ti spun cat mi`e de...
toate minciunile pe care ti le`am spus, toate ideile ce`mi tulburau somnul, toate gandurile ce convergeau spre acest concept anacronic desprins din povestirile lui Tieck, toate... toate astea...
toate astea... si multe altele... desprinzandu`se de mine te cautau mergand pe cai neatinse de pasii mei afectivi.
da`mi ceva marunt... ceva ca o icoana pictata in culori vii, ceva simbolic simbolizand ceva ce ei, ceilalti... nu pot sa atinga. ceva ce vei pastra doar pentru mine pana la sfarsitul veacului.
toate juramintele pe care le`am rostit in altarul viselor noaste, toate amin-urile pe care le`ai exprimat raspicat atunci... toate dada-urile pe care le`am soptit... de doua... de mai multe ori...
mereu imi voi aminti de tine ca... nu stiu... ca si cum fara tine cerul ar fi ramas inghetat in glaciatiuni pecedente, ca si cum fara tine timpul ar fi incremenit in batai stinse de inima moarta.
toate acele locuri... persoanele pe care le`am intalnit, portile la care am batut sperand sa fiu poftit inauntru pentru a ma incalzi la focul din inimile lor. unii m`au primit cu bratele deschise, altii cu bratele inchise... unii m`au lasat sa ma incalzesc dar in timp ce imi asezam mainile deasupra focului, in loc sa sint caldura, simteam distanta si raceala. ceilalti nici nu m`au lasat sa intru... in vreme ce altii nici nu mi`au deschis poarta iar altii mi`au intredeschis speranta doar cat sa`mi dea cu usa`n nas.
o sa te ador mereu. in incertitudini dureroase, in saracii materiale si incapabilitati spirituale, in imposibilitati si dizabilitati afective o sa te ador. o sa te pastrez calda, zambind ezitari si capricii copilaresti. asa erai... ce mult te`am schimbat! sunt ca un val de ger venit din norduri stancoase cautand un strop de caldura. te`am inecat involuntar in profunzimi pe care nu reusesc sa mi le controlez, profunzimi haotice ce ma vor pierde. de ma vei pierde sa nu ma uiti... si sa nu uiti ca te ador. chiar daca dor...
imi amintesc... e totul clar acum. te`am intalnit intr`o toamna; asteptai ceva... zambindu`mi amical, intelesesem prematur ca asteptai, de fapt, pe cineva... altcineva... ce semana putin cu mine. si poarta s`a inchis in urma noastra dar bratele tale s`au deschis inaintea mea si am cazut in lumea ta stropindu`ti inima cu lacrimi. nu, n`am simtit nimic din ce spuneau ei ca ar trebuii sa simt. a fost doar un dezghet continuu si`o trezire in neant. si nici macar nu eram in casa caci fiecare dintre noi era acasa dar oriunde mergeam te luam cu mine si oriunde ma opream stateai sa ma astepti desi eu trebuia sa te astept pe tine. si mi`ai promis ca ma astepti, asteptand sa`ti promit ca te voi astepta. astept. stau cufundat in asteptare iar sentimentele mele pentru tine incoltesc in sol mental si dincolo de inimile lor ce infloresc in rafturi si dincolo de chipurile lor ce stau expuse in vitrine, sufletul nostru`i unul singur, taiat in doua mici cotiledoane ce primavara se transforma`n aripi iar toamna se asterne linistit pe sol, in doua frunze.
toate cuvintele pe care am uitat sa ti le spun, emotile pe care am omis sa ti le impartasesc... toate planurile pe care le`am tesut in singuratate, in dubiu, in nopti reci inseninate de azururi inlacrimate.
daca ma vei auzii suspinand, prefa`te ca nu auzi. daca te`am auzit plangand am pretins ca plangi de fericire. daca ai plans nefriciri din cauza mea... ei, tu sti bine c`a intervenit ceva... ceva neasteptat, nefericit. am afirmat ca e absurd sa crezi in fericire... pai atunci cum de sunt nelinistit cand te simt doborata de nefericire? tu sti ca toate astea... si multe altele... sunt ceea ce suntem, ceea ce am fost, ceea ce am putea devenii. toate cuvintele pe care ti le`am scris, toate sentimentele ce m`au framantat si m`au obligat sa`ti spun cat mi`e de... cat mi`esti de... cum ca fara tine...
_____________
eu nu sunt eu
eu nu sunt tu
eu nu sunt noi
sunt doar acelasi altul
ce nu mai vreau sa fiu.
toate minciunile pe care ti le`am spus, toate ideile ce`mi tulburau somnul, toate gandurile ce convergeau spre acest concept anacronic desprins din povestirile lui Tieck, toate... toate astea...
toate astea... si multe altele... desprinzandu`se de mine te cautau mergand pe cai neatinse de pasii mei afectivi.
da`mi ceva marunt... ceva ca o icoana pictata in culori vii, ceva simbolic simbolizand ceva ce ei, ceilalti... nu pot sa atinga. ceva ce vei pastra doar pentru mine pana la sfarsitul veacului.
toate juramintele pe care le`am rostit in altarul viselor noaste, toate amin-urile pe care le`ai exprimat raspicat atunci... toate dada-urile pe care le`am soptit... de doua... de mai multe ori...
mereu imi voi aminti de tine ca... nu stiu... ca si cum fara tine cerul ar fi ramas inghetat in glaciatiuni pecedente, ca si cum fara tine timpul ar fi incremenit in batai stinse de inima moarta.
toate acele locuri... persoanele pe care le`am intalnit, portile la care am batut sperand sa fiu poftit inauntru pentru a ma incalzi la focul din inimile lor. unii m`au primit cu bratele deschise, altii cu bratele inchise... unii m`au lasat sa ma incalzesc dar in timp ce imi asezam mainile deasupra focului, in loc sa sint caldura, simteam distanta si raceala. ceilalti nici nu m`au lasat sa intru... in vreme ce altii nici nu mi`au deschis poarta iar altii mi`au intredeschis speranta doar cat sa`mi dea cu usa`n nas.
o sa te ador mereu. in incertitudini dureroase, in saracii materiale si incapabilitati spirituale, in imposibilitati si dizabilitati afective o sa te ador. o sa te pastrez calda, zambind ezitari si capricii copilaresti. asa erai... ce mult te`am schimbat! sunt ca un val de ger venit din norduri stancoase cautand un strop de caldura. te`am inecat involuntar in profunzimi pe care nu reusesc sa mi le controlez, profunzimi haotice ce ma vor pierde. de ma vei pierde sa nu ma uiti... si sa nu uiti ca te ador. chiar daca dor...
imi amintesc... e totul clar acum. te`am intalnit intr`o toamna; asteptai ceva... zambindu`mi amical, intelesesem prematur ca asteptai, de fapt, pe cineva... altcineva... ce semana putin cu mine. si poarta s`a inchis in urma noastra dar bratele tale s`au deschis inaintea mea si am cazut in lumea ta stropindu`ti inima cu lacrimi. nu, n`am simtit nimic din ce spuneau ei ca ar trebuii sa simt. a fost doar un dezghet continuu si`o trezire in neant. si nici macar nu eram in casa caci fiecare dintre noi era acasa dar oriunde mergeam te luam cu mine si oriunde ma opream stateai sa ma astepti desi eu trebuia sa te astept pe tine. si mi`ai promis ca ma astepti, asteptand sa`ti promit ca te voi astepta. astept. stau cufundat in asteptare iar sentimentele mele pentru tine incoltesc in sol mental si dincolo de inimile lor ce infloresc in rafturi si dincolo de chipurile lor ce stau expuse in vitrine, sufletul nostru`i unul singur, taiat in doua mici cotiledoane ce primavara se transforma`n aripi iar toamna se asterne linistit pe sol, in doua frunze.
toate cuvintele pe care am uitat sa ti le spun, emotile pe care am omis sa ti le impartasesc... toate planurile pe care le`am tesut in singuratate, in dubiu, in nopti reci inseninate de azururi inlacrimate.
daca ma vei auzii suspinand, prefa`te ca nu auzi. daca te`am auzit plangand am pretins ca plangi de fericire. daca ai plans nefriciri din cauza mea... ei, tu sti bine c`a intervenit ceva... ceva neasteptat, nefericit. am afirmat ca e absurd sa crezi in fericire... pai atunci cum de sunt nelinistit cand te simt doborata de nefericire? tu sti ca toate astea... si multe altele... sunt ceea ce suntem, ceea ce am fost, ceea ce am putea devenii. toate cuvintele pe care ti le`am scris, toate sentimentele ce m`au framantat si m`au obligat sa`ti spun cat mi`e de... cat mi`esti de... cum ca fara tine...
_____________
eu nu sunt eu
eu nu sunt tu
eu nu sunt noi
sunt doar acelasi altul
ce nu mai vreau sa fiu.
duminică, 18 noiembrie 2012
Static 4
momente reci cand vrei sa iesi din tine pentru a intra in lume; o lume goala pe dinauntru dar calduta si maloasa pe dinafara. imbraci un rol si iesi pe fereastra sufletului, drept in fata blocului. blocul din fata se apleaca si se uita la tine nerecunoscandu`te; nici tu nu`l recunosti... dar recunosti ca ochii lui te inspaimanta iradiind nuante ultraviolete prin ochelarii sai de termopan.
pasesti calm pe asfaltul moale atent sa nu tulburi intinsele umbre. pasii tai se opresc in baraj psihologic taind influxuri nervoase ce se prabusesc in adancuri tenebroase dezvaluind adevaratul tu: un tu imobil, imaterial. privesti doar caldaramul rece ce curge pe sub tine in unde mute... inperceptibile. in mijlocul strazii privesti cum trec masini aduse de curenti din larguri, tragand dupa ele cladiri dezradacinate plutind invaluite`n spasme istorice. balene de beton te inghit si te scuipa, delfini de metal se joaca cu tine aruncandu`te ca o minge desumflata incoace si in incolo intr`un joc imaterial ce se repeta matematic. cu ochii desenand orbite pe ceruri, nu vezi... nu sti, nu simti, nu poti sa iesi din hora si stai; rupi opincile pe loc, precum strabunii tai semi`bipezi.
momente grele, imbracate`n plumb cand obosit si sangerand dezamagiri acute cauti adapost stabil deschis in membre lungi, subtiri... brate sincere, reflexive, desprinse din iceberguri de marmura. brate reci, albe, necontaminate de marea de cea tulbure, nedizolvate`n marea acida... calda.
momente reci cand intoracandu`te acasa simti cat de gol si rece e "la tine" . nu as putea sa te condamn... sa`ti reprosez pasi`napoi. atat de rece e la mine... s`atat de gol.
astept sa urc din nou pe
soare
s`apoi sa
cald.
pasesti calm pe asfaltul moale atent sa nu tulburi intinsele umbre. pasii tai se opresc in baraj psihologic taind influxuri nervoase ce se prabusesc in adancuri tenebroase dezvaluind adevaratul tu: un tu imobil, imaterial. privesti doar caldaramul rece ce curge pe sub tine in unde mute... inperceptibile. in mijlocul strazii privesti cum trec masini aduse de curenti din larguri, tragand dupa ele cladiri dezradacinate plutind invaluite`n spasme istorice. balene de beton te inghit si te scuipa, delfini de metal se joaca cu tine aruncandu`te ca o minge desumflata incoace si in incolo intr`un joc imaterial ce se repeta matematic. cu ochii desenand orbite pe ceruri, nu vezi... nu sti, nu simti, nu poti sa iesi din hora si stai; rupi opincile pe loc, precum strabunii tai semi`bipezi.
momente grele, imbracate`n plumb cand obosit si sangerand dezamagiri acute cauti adapost stabil deschis in membre lungi, subtiri... brate sincere, reflexive, desprinse din iceberguri de marmura. brate reci, albe, necontaminate de marea de cea tulbure, nedizolvate`n marea acida... calda.
momente reci cand intoracandu`te acasa simti cat de gol si rece e "la tine" . nu as putea sa te condamn... sa`ti reprosez pasi`napoi. atat de rece e la mine... s`atat de gol.
astept sa urc din nou pe
soare
s`apoi sa
cald.
duminică, 2 septembrie 2012
degradare
30 de grade, la umbra...
la soare? suficient cat sa topeasca un om de ceara. ma ascund intre umbrele proiectate pe caldaram in timp ce pumnul meu inclestat evadeaza in ploaia de raze. deschid pumnul, intind tendoanele, lasandu`mi muschii sa se desfaca in fibre vegetale; dezgrop harti astrale in palma si linii fractale descrise`n amprente. porumbei rasar prin podul palmei si cresc pe cer, inundand in alb si gri, azurul.
30 de grade, la soare...
oamenii incep sa umble. deformate li`s fetele iar oasele lor moi se curbeaza in cele patru zari desenand dansuri elastice pe coordonatele spatiale. strada se apleaca in sinusoide verticale serpuind acorduri de clopotnita printre sssituri de locomotiva. am timp sa`mi repar trecutul caci minutarul se plimba, inainte si inapoi pe orbita geostationara.
30 de nopti de septembrie...
ecran pe tavanul din cer, lumini, miscare si umbre, actori, oglinzi si mister. ii las pe toti scufundati in trecut privind viitorul in cer si mastile cerului cad peste norii cei inalti, spaland Pamantul in diluvii precrestine. popoare de lacuste napadesc cerul impunand o noua structura sociala. masca dupa masca, fard dupa fard, cad cunoscute chipuri develind golul din suflet proiectat pe cer sau cerul gol proiectat in suflet. durerea apune cazuta in gol si golul nu mai e durere ci singuratate colectiva iar singuratatea nu doare ci strange si sufoca.
30 de grade intre hotarele sufletului...
e cald si frumos e acolo iar pasarile se astern sa pasca rumegus de sperante defrisate. caprioare gonflabile plutesc deasupra fantanii arteziene iar ochii lor caprui admira norii cenusii de deasupra. sunt 30 de minute de cadere in 23 de grame de suflet. cadere lenta, incompleta...
sunt 30 de grade... mi`e unghiul ascutit... e cald, e mult prea cald pentru o inaltare.
la soare? suficient cat sa topeasca un om de ceara. ma ascund intre umbrele proiectate pe caldaram in timp ce pumnul meu inclestat evadeaza in ploaia de raze. deschid pumnul, intind tendoanele, lasandu`mi muschii sa se desfaca in fibre vegetale; dezgrop harti astrale in palma si linii fractale descrise`n amprente. porumbei rasar prin podul palmei si cresc pe cer, inundand in alb si gri, azurul.
30 de grade, la soare...
oamenii incep sa umble. deformate li`s fetele iar oasele lor moi se curbeaza in cele patru zari desenand dansuri elastice pe coordonatele spatiale. strada se apleaca in sinusoide verticale serpuind acorduri de clopotnita printre sssituri de locomotiva. am timp sa`mi repar trecutul caci minutarul se plimba, inainte si inapoi pe orbita geostationara.
30 de nopti de septembrie...
ecran pe tavanul din cer, lumini, miscare si umbre, actori, oglinzi si mister. ii las pe toti scufundati in trecut privind viitorul in cer si mastile cerului cad peste norii cei inalti, spaland Pamantul in diluvii precrestine. popoare de lacuste napadesc cerul impunand o noua structura sociala. masca dupa masca, fard dupa fard, cad cunoscute chipuri develind golul din suflet proiectat pe cer sau cerul gol proiectat in suflet. durerea apune cazuta in gol si golul nu mai e durere ci singuratate colectiva iar singuratatea nu doare ci strange si sufoca.
30 de grade intre hotarele sufletului...
e cald si frumos e acolo iar pasarile se astern sa pasca rumegus de sperante defrisate. caprioare gonflabile plutesc deasupra fantanii arteziene iar ochii lor caprui admira norii cenusii de deasupra. sunt 30 de minute de cadere in 23 de grame de suflet. cadere lenta, incompleta...
sunt 30 de grade... mi`e unghiul ascutit... e cald, e mult prea cald pentru o inaltare.
sâmbătă, 1 septembrie 2012
intaiu` lu septembrie
s`anunta toamna draga mea
cu nori acizi si ploi severe
cu stopi rotunzi trimisi de sus spaland relatii efemere.
s`anunta toamna draga mea
o ploaie rece ca`n trecut
cand te`ascndeai dupa perdea si te`am recunoscut.
s`a anuntat.. e oficial!
lumea e trista, se vorbeste
ca pactul nostru estival a putrezit si se`negreste.
s`a anuntat.. e oficial!
iar eu, asa... deodata
prin stropii magici de cristal vad lumea, deformata.
e deformata si straduta
ce`mi poarta norii catre tine
iar vantul sufla, huta, huta... in portile`ti vecine.
e deformat si orizontul
iubirea poart`acelasi hram cu orbul ce facea pe mortul
si frunza bate cuie`n geam.
s`anunta toamna draga mea
cu nori acizi si ploi severe, cu stropi rotunzi trimisi de sus
spaland relatii efemere.
cu nori acizi si ploi severe
cu stopi rotunzi trimisi de sus spaland relatii efemere.
s`anunta toamna draga mea
o ploaie rece ca`n trecut
cand te`ascndeai dupa perdea si te`am recunoscut.
s`a anuntat.. e oficial!
lumea e trista, se vorbeste
ca pactul nostru estival a putrezit si se`negreste.
s`a anuntat.. e oficial!
iar eu, asa... deodata
prin stropii magici de cristal vad lumea, deformata.
e deformata si straduta
ce`mi poarta norii catre tine
iar vantul sufla, huta, huta... in portile`ti vecine.
e deformat si orizontul
iubirea poart`acelasi hram cu orbul ce facea pe mortul
si frunza bate cuie`n geam.
s`anunta toamna draga mea
cu nori acizi si ploi severe, cu stropi rotunzi trimisi de sus
spaland relatii efemere.
duminică, 26 august 2012
Intre Deschidere Si Intredeschidere
deschide`ti bratele sufletului si lasa`mi corpul sa`si odihneasca gandurile in timp ce viseaza holde aurii de stele. permite`i sa`si astearna cutia craniana la picioarele inimii tale dar nu`i sfasia logica picurand`o cu lacrimi haotice, incinse... si nu uita sa stingi Luna in timp ce aprinzi flacara sperantei.
se sting lumini la capat de strada
si ard meteori la capat de drum
si umbre murdare se`ntind catre bolta
pe sfori ascendente de fum.
astupa`ti trecutul sub clopot de sticla... sa nu stiu cine ai fost; sa uiti ca te`am facut sa suferi, sa uit ca te`am facut sa plangi iar lacrimile noastre sa nu poata... sa nu iasa... sa nu curga inundandu`ne prezentul inca tulbure. e ceata inainte si noapte inapoi, sunt nori deasupra noastra si ziduri intre noi.
si umbre murdare se`ntind catre bolta
pe sfori ascendente de fum.
se sting lumini la capat de strada
si ard meteori la capat de drum.
apara`mi incercarile de ochii lor: ei nu trebuie sa vada, ei nu trebuie sa stie ca nu reusim sa cedam. fereste`mi incercarile de mainile esecului: ia`le sub aripile tale si strangele`n aglomerari albastre... si crestele`n iubire.
si umbra`mi murdara se`ntinde sub bolta
in timp ce trecutul se`mbraca in fum
ma sting palpaind la capat de strada
arzand meteoric pe ultimul drum.
inchide`mi ochii dar nu`i lasa inchisi pentru totdeauna. deschide`mi inevitabila dimineata cu zambetul tau cald, ghidand pe fruntea mea ultimele raze solare. deschide`ti bratele sufletului si lasa corpul meu sa`si odihneasca gandurile in timp ce viseaza holde aurii de stele. si nu uita sa stingi lumina Lunii... in timp ce aprinzi,intre noi, flacara sperantei.
se sting lumini la capat de strada
si ard meteori la capat de drum
si umbre murdare se`ntind catre bolta
pe sfori ascendente de fum.
astupa`ti trecutul sub clopot de sticla... sa nu stiu cine ai fost; sa uiti ca te`am facut sa suferi, sa uit ca te`am facut sa plangi iar lacrimile noastre sa nu poata... sa nu iasa... sa nu curga inundandu`ne prezentul inca tulbure. e ceata inainte si noapte inapoi, sunt nori deasupra noastra si ziduri intre noi.
si umbre murdare se`ntind catre bolta
pe sfori ascendente de fum.
se sting lumini la capat de strada
si ard meteori la capat de drum.
apara`mi incercarile de ochii lor: ei nu trebuie sa vada, ei nu trebuie sa stie ca nu reusim sa cedam. fereste`mi incercarile de mainile esecului: ia`le sub aripile tale si strangele`n aglomerari albastre... si crestele`n iubire.
si umbra`mi murdara se`ntinde sub bolta
in timp ce trecutul se`mbraca in fum
ma sting palpaind la capat de strada
arzand meteoric pe ultimul drum.
inchide`mi ochii dar nu`i lasa inchisi pentru totdeauna. deschide`mi inevitabila dimineata cu zambetul tau cald, ghidand pe fruntea mea ultimele raze solare. deschide`ti bratele sufletului si lasa corpul meu sa`si odihneasca gandurile in timp ce viseaza holde aurii de stele. si nu uita sa stingi lumina Lunii... in timp ce aprinzi,intre noi, flacara sperantei.
miercuri, 25 iulie 2012
Mai Mult
dac`as sta cu tine intre patru ziduri
admirand tavanul
incercand s`ascult
toata agitatia ce`ai sadit in mine...
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
ai pricepe drama
contempland declinul?
ti`ai desprinde coltii?
ai oprii veninul?
m`ai lasa iubito
sa`ti deschid bagajul
pe spinarea vietii
sa`ti desfac corsajul?
am putea sa crestem
pe aceasi creanga
inflorind constant
fiecare vara?
o intreaga viata
incercati de valuri
stand la suprafata
salvand idealuri.
erodati de moarte
in acest tumult
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
m`ai iubii in noaptea dinaintea mortii?
vei putea iubito sa incerci sa poti
sa ramai cu mine cand plecat`au toti?
rezista`vei oare sa ramai cu mine
cand plecat departe, pe tarmuri straine
am s`astept corabia ce mi te`ar aduce
din mormantul proaspat insemnat cu cruce?
daca ti`as promite c-am sa te astept
m`ai iubii mai neted?
m`ai iubii mai drept?
printre scanduri moarte
intre doi pereti
vei intinde mana ca sa ma resfeti?
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
daca ne`am desface de acest cuvant
rostit prea devreme...
rostit prea tarziu...
soptit intr`un suflet
ca sa simti ce stiu?
sa`ntelegi ca viata
asta...
(alta..)
fara tine
nu ma motiveaza...
n`are nici un sens...
si se creioneaza ca un vid
imens.
si dac`am scris astea...
toate
pentru tine
descriindu`ti sincer
toate cate simt..
te intreb iubito
cine, cine oare...
m`ar iubii mai bine?
m`ar iubii mai mult?
admirand tavanul
incercand s`ascult
toata agitatia ce`ai sadit in mine...
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
ai pricepe drama
contempland declinul?
ti`ai desprinde coltii?
ai oprii veninul?
m`ai lasa iubito
sa`ti deschid bagajul
pe spinarea vietii
sa`ti desfac corsajul?
am putea sa crestem
pe aceasi creanga
inflorind constant
fiecare vara?
o intreaga viata
incercati de valuri
stand la suprafata
salvand idealuri.
erodati de moarte
in acest tumult
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
m`ai iubii in noaptea dinaintea mortii?
vei putea iubito sa incerci sa poti
sa ramai cu mine cand plecat`au toti?
rezista`vei oare sa ramai cu mine
cand plecat departe, pe tarmuri straine
am s`astept corabia ce mi te`ar aduce
din mormantul proaspat insemnat cu cruce?
daca ti`as promite c-am sa te astept
m`ai iubii mai neted?
m`ai iubii mai drept?
printre scanduri moarte
intre doi pereti
vei intinde mana ca sa ma resfeti?
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
daca ne`am desface de acest cuvant
rostit prea devreme...
rostit prea tarziu...
soptit intr`un suflet
ca sa simti ce stiu?
sa`ntelegi ca viata
asta...
(alta..)
fara tine
nu ma motiveaza...
n`are nici un sens...
si se creioneaza ca un vid
imens.
si dac`am scris astea...
toate
pentru tine
descriindu`ti sincer
toate cate simt..
te intreb iubito
cine, cine oare...
m`ar iubii mai bine?
m`ar iubii mai mult?
duminică, 22 iulie 2012
Ex Tinderi
sub talpile mele asfaltul dospeste clabuci de sperante ce se desprind de sol si
se ridica manati de aspiratii inalte si sustinuti de presiuni ridicate si
protejati de membrane rezistente, aglomerandu`se in plapuma de nori de deasupra.
strazile se ingusteaza iar bulevardul concentric ce desparte "zona sigura" de
"zona in curs de.." se ingusteaza in plan vertical, lasand fasii rectangulare
de cer sa se reflecte in baltile straverzii cu miros de canalizare. cabluri
intind miscari dezordonate de electroni, infasurate in aerul dielectric, in timp
ce sfori despletite se cracaneaza intre A si B, C si C, C si Ef... pentru a
sustine haine spanzurate, atarnand ca niste saltimbanci.
am hotarat sa ador zilele toride de vara. pentru k nu stiu unde sunt... pentru k sufletul mi se dilata revarsandu`se in celalalt univers (ce ne contine) iar coloana vertebrala mi se indoaie compresata intre talpi si crestet. uneori imi imaginez ca ma rup de la mijloc si cad... cad in mine, remodelandu`ma in ceva sferic si gol... ca
un balon incalzit de sperante ce se desprinde de sol si sa ridica deasupra de
plapuma de nori de deasupra.
si lasi in urma "statia norilor"... suspendata intre aer si abur convins ca
ascensiunea te va duce pe "meleagurile fericirii". te dai jos la "prima" iar
emotiile nu`s ca te va prinde fara bilet... ci pentru ca s`ar putea sa ajungi prea
tarziu. e ultima... si e mereu pe partea dreapta.
campii de planete invelite de campuri magnetice ce orbiteaza in jurul unor
pastori stelari. lumi se nasc in maternitati galactice... imperii mor ucise de
nerabdarea de a se extinde, intrebandu`se mereu ce e dincolo de frontira. cand
dincolo de granita e nimic, cortina dintre real si imaginar cade descoperind
lumi noi ce se nasc si mor la granita. fiindca se nasc la granita, sunt primele
care mor.
sub talpile mele, sub plapuma de nori, sperantele se inalta... exista un timp
pentru toate dar sperantele mele se nasc tarziu si se ridica lent. niciodata nu
reusesc sa`mi depaseasca timpul.
se ridica manati de aspiratii inalte si sustinuti de presiuni ridicate si
protejati de membrane rezistente, aglomerandu`se in plapuma de nori de deasupra.
strazile se ingusteaza iar bulevardul concentric ce desparte "zona sigura" de
"zona in curs de.." se ingusteaza in plan vertical, lasand fasii rectangulare
de cer sa se reflecte in baltile straverzii cu miros de canalizare. cabluri
intind miscari dezordonate de electroni, infasurate in aerul dielectric, in timp
ce sfori despletite se cracaneaza intre A si B, C si C, C si Ef... pentru a
sustine haine spanzurate, atarnand ca niste saltimbanci.
am hotarat sa ador zilele toride de vara. pentru k nu stiu unde sunt... pentru k sufletul mi se dilata revarsandu`se in celalalt univers (ce ne contine) iar coloana vertebrala mi se indoaie compresata intre talpi si crestet. uneori imi imaginez ca ma rup de la mijloc si cad... cad in mine, remodelandu`ma in ceva sferic si gol... ca
un balon incalzit de sperante ce se desprinde de sol si sa ridica deasupra de
plapuma de nori de deasupra.
si lasi in urma "statia norilor"... suspendata intre aer si abur convins ca
ascensiunea te va duce pe "meleagurile fericirii". te dai jos la "prima" iar
emotiile nu`s ca te va prinde fara bilet... ci pentru ca s`ar putea sa ajungi prea
tarziu. e ultima... si e mereu pe partea dreapta.
campii de planete invelite de campuri magnetice ce orbiteaza in jurul unor
pastori stelari. lumi se nasc in maternitati galactice... imperii mor ucise de
nerabdarea de a se extinde, intrebandu`se mereu ce e dincolo de frontira. cand
dincolo de granita e nimic, cortina dintre real si imaginar cade descoperind
lumi noi ce se nasc si mor la granita. fiindca se nasc la granita, sunt primele
care mor.
sub talpile mele, sub plapuma de nori, sperantele se inalta... exista un timp
pentru toate dar sperantele mele se nasc tarziu si se ridica lent. niciodata nu
reusesc sa`mi depaseasca timpul.
miercuri, 30 mai 2012
Scriptura Cuvantului
la inceput, se spune, a fost cuvantul... dar eu cred ca la inceput a fost "cu" apoi a venit vantul si a spulberat ce era dincolo de "cu" ramanand "fara". simtind "fara" in interiorul meu, intr-o noapte de toamna... am hotarat, Tata al meu, sa reantregesc "cuvantul" ca la inceput...
se zice ca Tu esti Unu iar calea spre Tine e una. ma iarta Tata dar ea nu se indreapta spre Tine iar eu ma indrept spre ea gandind`ma, uneori, ca merg intr`o directie gresita. la capat de strada mor si atingeri, si nazuinte, si patimi... dar patimind alaturi de ea pana la capat de strada, inteleg ca Tu intelegi ce`i iubirea si imi ierti indrazneala de`a iubii.
se spune ca portile Tale sunt pazite iar in gradina Ta se intra tiptil, pe varfuri de deget mare ca `ntrun spectacol de balet. Tata, daca e necesar... eu pot dormii afara sub cerul instelat de Tine cu vechiile mistere si intrebari pagane. asaza`o Tu, pe ea, in Paradisul tau, pe locul meu... in locul meu. ai grija de ea asa cum eu as fi avut grija de Tine de te`ntalneam pe drum, bolnav, infometat si trist - lipsit de aparare.
la inceput, se spune, a fost cuvantul... eu cred ca la inceput a fost "cu" apoi a venit "vantul" si a spulberat ce era dincolo de "cu" lasandu`ne, asa cum ne sti: incompleti. eu cred... dar uneori imi pierd credinta fiindca intre cerurile Tale si pamantul Lor am mai ramas doar Noi:
eu si cu vantul.
_______
Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. (Ioan 1 cu 7)
marți, 29 mai 2012
De Salvare
aprinde`te in faptul serii
ca bradul verde de Craciun
si lumineaza`mi cartierul
sa vad prin darele de fum.
aprinde`ma in miezul noptii
sa ard pe rugul urii noastre
cuprins de piept de bratul mortii
scoate`mi sageata dintre coaste
si lasa`ma sa cad pe stele
adancind ranile deschise
in constelatii paralele...
in paradisuri interzise...
in constelatii nevazute
plutind pe hartile rescrise
unde firave si tacute
se`ntind gradini de flori de vise.
aprinde`te in asta noapte
sa nu ma ratacesc pe drum
alfel, in zori, pierdut departe...
n`o sa mai stiu
sa sper
sa cred
sa vin
sa pot
sa`ti spun...
__________
ca nu stiu ce ar mai fi
de spus.
ca bradul verde de Craciun
si lumineaza`mi cartierul
sa vad prin darele de fum.
aprinde`ma in miezul noptii
sa ard pe rugul urii noastre
cuprins de piept de bratul mortii
scoate`mi sageata dintre coaste
si lasa`ma sa cad pe stele
adancind ranile deschise
in constelatii paralele...
in paradisuri interzise...
in constelatii nevazute
plutind pe hartile rescrise
unde firave si tacute
se`ntind gradini de flori de vise.
aprinde`te in asta noapte
sa nu ma ratacesc pe drum
alfel, in zori, pierdut departe...
n`o sa mai stiu
sa sper
sa cred
sa vin
sa pot
sa`ti spun...
__________
ca nu stiu ce ar mai fi
de spus.
vineri, 25 mai 2012
luni, 21 mai 2012
de ce?
sa bi ri lai
ca do si se nai bas
ni re mai.
di ce no se
al de al ve vai ce
ura no te.
um tum lum ve di re dum
lum tum ser ve di re ver
plo eto eu sum con ter
plo asi nu am cum sum
ol om in tu
ti am orr an qvi mente
em ina piu.
ar e la se
po un po te can ta
de ce?
ca do si se nai bas
ni re mai.
di ce no se
al de al ve vai ce
ura no te.
um tum lum ve di re dum
lum tum ser ve di re ver
plo eto eu sum con ter
plo asi nu am cum sum
ol om in tu
ti am orr an qvi mente
em ina piu.
ar e la se
po un po te can ta
de ce?
vineri, 18 mai 2012
cantec de Inviere
muribunda iubirea pe pat de roze, sangerand valuri albastre de durere prin rani deschise de spini de flori inflorite in luna lu` Mai.
-mai stai!> am zis... < macar pana la toamna...
-nu simti?> a zis... < m`asteapta`n gand, inaripat, salbatic vant de iarna...
si ridicandu`se incet de pe frunzisul colorat in umed, deschise larg fereastra spre amurg si s`arunca in zare.
am regasit`o intr`o dimineata de alta primavara in cuibul nostru ridicat pe varf de stanca, inecata in proria`i ploaie de lacrimi.
am intrebat`o <de ce plangi, tu, singurul meu meu Ceva, pe lumea asta...?
nu mi`a raspuns... m`a intrebat <indiferent, pe drumul tau, de ce ai omorat iubirea?
inchid ochii si imaginar incep sa cobor spre poalele muntelui, in trecut, pe axa timpului... rememorand si vizualizand fiecare urcus si coboras al urcarii noastre. si totul e mort pe drumul meu: pasari impietrite pe ramuri de metal, note amutite pe corzi casante de fonta, lacuri si rauri inghetate, iar jos pe plaja, la nivelul marii, nici un indagostit nu reusi sa supravietuiasca.
-oh, nu, iubita mea... cand ti`am articulat intaiul te iubesc, vroiam sa reinviu iubirea; pentru ca jos, acolo unde stam si te visam si apoi visam aproape amandoi... iubirea, draga mea, murise.>
-mai stai!> am zis... < macar pana la toamna...
-nu simti?> a zis... < m`asteapta`n gand, inaripat, salbatic vant de iarna...
si ridicandu`se incet de pe frunzisul colorat in umed, deschise larg fereastra spre amurg si s`arunca in zare.
am regasit`o intr`o dimineata de alta primavara in cuibul nostru ridicat pe varf de stanca, inecata in proria`i ploaie de lacrimi.
am intrebat`o <de ce plangi, tu, singurul meu meu Ceva, pe lumea asta...?
nu mi`a raspuns... m`a intrebat <indiferent, pe drumul tau, de ce ai omorat iubirea?
inchid ochii si imaginar incep sa cobor spre poalele muntelui, in trecut, pe axa timpului... rememorand si vizualizand fiecare urcus si coboras al urcarii noastre. si totul e mort pe drumul meu: pasari impietrite pe ramuri de metal, note amutite pe corzi casante de fonta, lacuri si rauri inghetate, iar jos pe plaja, la nivelul marii, nici un indagostit nu reusi sa supravietuiasca.
-oh, nu, iubita mea... cand ti`am articulat intaiul te iubesc, vroiam sa reinviu iubirea; pentru ca jos, acolo unde stam si te visam si apoi visam aproape amandoi... iubirea, draga mea, murise.>
luni, 14 mai 2012
perpetuum mobile
in cealalta viata, daca tin eu bine minte, sufletele noastre dansau pe valuri rubinii de vin tarziu, in nopti tarzii, in lumi tarzii... neametiti de aburii de alcol ce se ridicau conturandu`ne somn pufos, pe nori adormiti in ceruri transparente din sticla de quartz.
nici prima ninsoare n`a reusit sa ne opreasca... iti amintesti?
alunecam pe planuri inghetate ratacindu`ne in codrii matematici proiectati din figuri simple, tridimensionale. conurile brazilor se ridicau dincolo de marginea superioara a monitorului iar muntii piramidali din departare pareau prea low poly pentrut a fi adevarati; cu toate astea dansam... nu mai stiam sa fim despartiti, amandoi neprivim, si amandoi neascultam clinchetul metalic ce iesea pe gura aurita a demodatei cutii muzicle.
cand m`ai trezit in luna lu` Marte, confuzia era atat profunda incat nu stiam daca sunt prea jos sau prea sus... oricum, tu fugeai pe pamant umed cautand miezul zilei, cautand centrul universului tau, departe de intuneric, departe de confuzie, de mine... uitand in acel moment de nebunie ca centrul universului tau e centrul universului meu, fugind de mine fugi de noi. hai sa dansam, iubita mea! excentrici, debusolati... exact ca`n vietile trecute.
nici prima ploaie de primavara nu a spalat urmele pasilor nostri, fantome negre ma urmaresc in ceturi laptoase iar cand ma plimb noaptea pe strazi semi-obscure, toti trecatorii poarta masti cu chipul tau.
indata ce ideea primaverii incepe sa se dilueze in valuri de caldura de origine necunoscuta, gandul meu ingenuncheaza si aplecandu`si reverent capul in fata ideei de Tu iti intinde rugator mana cerand un ultim dans. unul etern.
------------------------------------------
there once was a boy called Vincent
sâmbătă, 12 mai 2012
neliniste
... iar peste linistea ta se va asterne linistea mea; o liniste grea si adanca... iar ale noastre linisti contopite vor luneca in linistea eterna.
buh bye! o seara linistita!
buh bye! o seara linistita!
duminică, 6 mai 2012
t cunosteam
ce pot sa iti spun...? decat ca...
nici asta nu pot sa iti spun...
totusi
as fi vrut sa sti ca...
indiferent de...
sau...
ar fi fost bine sa sti.
eu uneori nu imi gasesc...
nici...
reusesc
aproape niciodata.
dar cred...
ca uneori
nu foarte des
profundul inteles
al...
devine clar
senin...
ca cerul...
de deasupra
lor...
indragostitilor.
si cad frunze...
de dor
ce dor
in inimile lor...
indragostitilor.
noi suntem intre...
tu pe un...
eu pe o...
niciodata
langa.
altul...
alta...
as fi vrut sa...
sti?
noi mergem nicaieri
pe langa...
...ma cunosteau a tale visuri toate, tu nu recunosteai...
sâmbătă, 5 mai 2012
Static 3
un alt miez de noapte cu fereastra deschisa spre sud. e prea tarziu sa adorm... e prea banal sa visez, e cald si bine, placut si calm, iar echilibrul ma impresoara incercand sa ma scufunde in linistea profunda asezata sub urmele pasilor ei pierduti.
cafeaua e rece si amara iar zatul abraziv se taraste, aglomerandu`se la radacina limbii. un ultim val de cafea imi spala creierul iar gandurile incep sa se adune in amonte, dezvelind matci abisale intr`ale mele spatii cognitive, spatii maloase, acoperite de sentimente moi, nevertebrate.
greierii urla spre punctul ceresc ocupat asta`toamna de luna. imi lipseste luna... si luna lipseste in aceasta noapte desi o vad luminoasa, neclintita, zambind pe orbita unui alt obiect, luminand visele unui alt indragostit, locuind pe suprafata unui alt cer. cri, cri, cri, ganduri gri... e o gaura`n cer, si cersesc ceresc ajutor cerului. imi lipseste luna...
aer curat, intentii curate... incerc sa imi aerisesc sistemul afectiv descretindu`mi cutele de incrancenare, aspirand praful ce maiestuos ingrpat`a defuncta`mi inima. si sap in suflet, sap in gol... straturi de vid ma despart de un raspuns... cad mai adanc, mai adanc... atat de aproape de sursa... atat de aproape de noi. ezit. imi tin rasuflarea: sunt contient ca o gura de aer ar declansa fatal infarct. tu simti? intinde`ti mana peste crestetul constientului, inchisa`n mecanismele Masinii e greu sa te eliberezi gandind.
inchide ochii... deschide`ti sufletul. imagineaza`ti prezentul nostru dincolo de timpul lor, spatiul nostru protejat in intersectia dintre universurile noastre mentale: cald si bine, placut si calm, o ploaie de culori ne impresoara incercand sa ne scufunde in simfonia astrala vibrand sub urmele pasilor nostri regasiti.
cafeaua e rece si amara iar zatul abraziv se taraste, aglomerandu`se la radacina limbii. un ultim val de cafea imi spala creierul iar gandurile incep sa se adune in amonte, dezvelind matci abisale intr`ale mele spatii cognitive, spatii maloase, acoperite de sentimente moi, nevertebrate.
greierii urla spre punctul ceresc ocupat asta`toamna de luna. imi lipseste luna... si luna lipseste in aceasta noapte desi o vad luminoasa, neclintita, zambind pe orbita unui alt obiect, luminand visele unui alt indragostit, locuind pe suprafata unui alt cer. cri, cri, cri, ganduri gri... e o gaura`n cer, si cersesc ceresc ajutor cerului. imi lipseste luna...
aer curat, intentii curate... incerc sa imi aerisesc sistemul afectiv descretindu`mi cutele de incrancenare, aspirand praful ce maiestuos ingrpat`a defuncta`mi inima. si sap in suflet, sap in gol... straturi de vid ma despart de un raspuns... cad mai adanc, mai adanc... atat de aproape de sursa... atat de aproape de noi. ezit. imi tin rasuflarea: sunt contient ca o gura de aer ar declansa fatal infarct. tu simti? intinde`ti mana peste crestetul constientului, inchisa`n mecanismele Masinii e greu sa te eliberezi gandind.
inchide ochii... deschide`ti sufletul. imagineaza`ti prezentul nostru dincolo de timpul lor, spatiul nostru protejat in intersectia dintre universurile noastre mentale: cald si bine, placut si calm, o ploaie de culori ne impresoara incercand sa ne scufunde in simfonia astrala vibrand sub urmele pasilor nostri regasiti.
vineri, 4 mai 2012
Static 2
purtat pe diluvii limpezi de ganduri incerc sa aleg intre /mai rau\ si \mai bine/ plutind pe cioburi rectangulare de epave ramase din Arca, ramase de pe vremea lu` No`e.
sunt gol: pe dinauntru, pe dinafara. sunt trist pe dinauntru, gol pe dinafara... ochiul stralucitor in zare. jenat de intredeschisa geana: caldura de dincolo de nervul optic... blandetea somnului inmormantat in depozite de oase, cutii rectangulare in care odihnesc suflete secate de lipsa de sens... zborul unor pene salbatice de papadie... geana cade.
S.O.S. !
munti acoperiti de verde putrid, munti de gunoaie... stele de plastic desfacute din matrite chinezesti si transportate pe vesela de antimoniu ce se topeste atunci cand geana se deschide perpendicular pe linia orizontului. raze de explozii solare penetreaza atmosfera ridicand monstruoase plante pe bolta sideral carnivora ce se umfla ca o gogoasa incalzita de efecte defecte de sera.
ora de tranzit... alunecare obosita in vizuina de somn, infasuradu`mi spiritul in textura lemnoasa, pe brate de funie de canepa rasucita in sapte fire.
clopotnite merg pe autostrada cantand slagare de dang, dang... halelujah ! halelujah! striga profeti castrati si incastrati in formele religiilor pagane.
savarsitu`s`a!
reivierea afecteaza unde concentrice de roboti urbani si membrele lor metalice incep sa`si scarpine electronicele creiere, producandu`si senzatii ce se concretizeaza mecanic in dorinte domestice stranii.
iubirea se reinventeaza. in dezacord prelung gandindu`ma la tine................
edisonian micul oras de provincie se aprinde infierbintand`mi sangele iar entropia globulara ma face sa vars peste imensa carte de termodinamica, masa ei ma subjuga dar ingeru`mi pazitor ma elibereaza de cruce, de pacat, de supliciu... lasandu`ma prada gravitatiei.
newtoni, newtoni, ...toni, ...toni, ... iiiiiiiiiii.
sunt gol: pe dinauntru, pe dinafara. sunt trist pe dinauntru, gol pe dinafara... ochiul stralucitor in zare. jenat de intredeschisa geana: caldura de dincolo de nervul optic... blandetea somnului inmormantat in depozite de oase, cutii rectangulare in care odihnesc suflete secate de lipsa de sens... zborul unor pene salbatice de papadie... geana cade.
S.O.S. !
munti acoperiti de verde putrid, munti de gunoaie... stele de plastic desfacute din matrite chinezesti si transportate pe vesela de antimoniu ce se topeste atunci cand geana se deschide perpendicular pe linia orizontului. raze de explozii solare penetreaza atmosfera ridicand monstruoase plante pe bolta sideral carnivora ce se umfla ca o gogoasa incalzita de efecte defecte de sera.
ora de tranzit... alunecare obosita in vizuina de somn, infasuradu`mi spiritul in textura lemnoasa, pe brate de funie de canepa rasucita in sapte fire.
clopotnite merg pe autostrada cantand slagare de dang, dang... halelujah ! halelujah! striga profeti castrati si incastrati in formele religiilor pagane.
savarsitu`s`a!
reivierea afecteaza unde concentrice de roboti urbani si membrele lor metalice incep sa`si scarpine electronicele creiere, producandu`si senzatii ce se concretizeaza mecanic in dorinte domestice stranii.
iubirea se reinventeaza. in dezacord prelung gandindu`ma la tine................
edisonian micul oras de provincie se aprinde infierbintand`mi sangele iar entropia globulara ma face sa vars peste imensa carte de termodinamica, masa ei ma subjuga dar ingeru`mi pazitor ma elibereaza de cruce, de pacat, de supliciu... lasandu`ma prada gravitatiei.
newtoni, newtoni, ...toni, ...toni, ... iiiiiiiiiii.
miercuri, 2 mai 2012
erezie
sa bați amical un umăr de Dumnezeu și sa zici:
- mai moșule, pe mine și Ea sa ne lași pe Pământ ca-n ceruri oricum n-ai ce face cu Noi!
scrisoare in luna lu` mai
zi memorabila de agățat în cui răsucit în perete. de ce? nu știu... de dimineața știam... seara`i lichida, confuza... deci nu vreau sa`i pierd însemnătatea desemnata sa ma apere de dune desertificatoare de depresie. sa`ți spun o minciuna? pah! sunt prea comod...
- evoluez!
se zice ca ieri ar fi fost ziua mântuiri mele... eram la răscruce si ar fi trebuit sa merg înainte dar uneori înainte mi se pare plictisitor. cresc, e clar... am drojdii nealcolice in cap iar mintea imi fermenteaza sub presiunea unei cavitati osoase destul de stramta pentru aspiratiile mele de intelegere a realitatihihi.
- îmi bat joc!
e o bătaie de joc toată aceasta mascarada cu pretenție de joc. și dacă ti`as zice ca ai castigat... apoi vom merge unde?
- ce sa fac, mah, ce sa fac...?
fac ce pot și încerc sa strâng apoi mizeria ce o lăsam in urma. nu, evident... nu pot sa te las Gretel sa te pierzi in padure, in urma noastra sunt lupi flamanzi iar colții lor sunt scaldati in valuri vâscoase de bale, bale infectate și afectate de cuvinte mari, polisemantice. nu, evident... eu nu pot sa te las deși sintetizând și modelând portretu`mi mereu ma conturezi delăsător.
acum te las Gretel. te las sa te gândești... ca niciodată nu te`am parasit. parazitandu`ti gandurile... visele... am început sa`mi rumeg convingerile mințindu`ma ca relatia noastra e una saprofita, neprofitand, totusi, de mineralele tale solubile si dulci.
si tu sti asta.. undeva in subconștiente scufundate sub mari nealbastre de indoiala... acolo sti. acolo suntem noi: nebuni si nerai, iubindu`te si iubindu`ma, urându`ma si iubindu`te... încercând, sperând și dând`o`n bara mereu si mereu si mereu... ca prima oara când ne`am inaltat iar tu ai zis: esti prea sus pentru Noi, cazi in marea`ti!
o ușa crapă desfăcându`se în fășii decristalizate de bazalt apoi un pitic voinic imbracat in soric paros de mistret zise:
- du`te ba si te culca ca ești beat!
ma înturnai și turnai pe gat o sticla de otrava. stomacul se umplu de fluturi de flori inflorite in luna lu` Mai.
- buh bye, zise Ea!
- bu bye, zisei Eu!
El cazu! zise El
El cazu? zise Ea
- am căzut! zisei eu.
- evoluez!
se zice ca ieri ar fi fost ziua mântuiri mele... eram la răscruce si ar fi trebuit sa merg înainte dar uneori înainte mi se pare plictisitor. cresc, e clar... am drojdii nealcolice in cap iar mintea imi fermenteaza sub presiunea unei cavitati osoase destul de stramta pentru aspiratiile mele de intelegere a realitatihihi.
- îmi bat joc!
e o bătaie de joc toată aceasta mascarada cu pretenție de joc. și dacă ti`as zice ca ai castigat... apoi vom merge unde?
- ce sa fac, mah, ce sa fac...?
fac ce pot și încerc sa strâng apoi mizeria ce o lăsam in urma. nu, evident... nu pot sa te las Gretel sa te pierzi in padure, in urma noastra sunt lupi flamanzi iar colții lor sunt scaldati in valuri vâscoase de bale, bale infectate și afectate de cuvinte mari, polisemantice. nu, evident... eu nu pot sa te las deși sintetizând și modelând portretu`mi mereu ma conturezi delăsător.
acum te las Gretel. te las sa te gândești... ca niciodată nu te`am parasit. parazitandu`ti gandurile... visele... am început sa`mi rumeg convingerile mințindu`ma ca relatia noastra e una saprofita, neprofitand, totusi, de mineralele tale solubile si dulci.
si tu sti asta.. undeva in subconștiente scufundate sub mari nealbastre de indoiala... acolo sti. acolo suntem noi: nebuni si nerai, iubindu`te si iubindu`ma, urându`ma si iubindu`te... încercând, sperând și dând`o`n bara mereu si mereu si mereu... ca prima oara când ne`am inaltat iar tu ai zis: esti prea sus pentru Noi, cazi in marea`ti!
o ușa crapă desfăcându`se în fășii decristalizate de bazalt apoi un pitic voinic imbracat in soric paros de mistret zise:
- du`te ba si te culca ca ești beat!
ma înturnai și turnai pe gat o sticla de otrava. stomacul se umplu de fluturi de flori inflorite in luna lu` Mai.
- buh bye, zise Ea!
- bu bye, zisei Eu!
El cazu! zise El
El cazu? zise Ea
- am căzut! zisei eu.
marți, 1 mai 2012
pseudodinamic
dansez cu mine... damn! sunt atât de bun...
sar și ma răsucesc si nu mai cad ci podeaua se înalta sa`mi atinga talpile dar talpile mele lovesc alternativ tavanul. si sar in maini si cad in cap iar capul imi intra prin podea si iese prin tavan si dau din cap... in timp ce ritmul se schimba iar pletele matura tavanul pe ritm turbat heavy mental. dupa ce parul meu s-a scuturat in intregime pe podea, ritmul se schimba si pe muzica simfonica, ghiocei imi rasar prin irisii ochiilor iar prin alveolele capilare ies crizanteme ce infloresc in mov si`n galben rece... si se transforma`n roz si rosu rece, caramiziu tot rece...
și cărămizi cad din cer așezându`se ordonat pe un orizont instabil, stabilizat doar de randurile complete de caramizi. si apoi toate caramizile cazute se catara peste caramizile prexistente ghidate de dorinta stranie de a umple goluri iar golurile se ascund in alte goluri astfel incat golurile ramase devin goluri intense ce se autoconsuma consumand fiecare incercare de umplere. pe nas trag zgura si instalatia electrica explodeaza aruncand in aer sclipiri galbene de violet violent. in timp ce violetul cade in albastru, beaturi negre sug rosul din galben transformand radiata termica in radiatie toxica si fiecare strat de epiderma curge in valuri fierbinti spre un port antic bombardat de aviatiile pagane in secunda de gratie doi. noi doi doi, mereu desfacuti in doi, mereu evitati de trifoii cu patru foi, exfoliindu-ne invelisul Noiului in petale de ei, eii mei, eii tai, niciodata eii nostri... astia de pe urma... niste ei de care sa ne ascundem in Noi.
și ies din cutia muzicala ca și cum mi`as iesii din minti... imi las adidasi la poarta imi arunc sosetele pe firele de telegraf si pasesc pe asfaltul umed (in universu`mi asfaltul e mereu negru si umed.)
și pășesc...
și pașii mei sunt multi
și pașii mei sunt muti
iar corpul meu desenează
eteric
dansuri ample
pe borduri de piatra de beton
ce se pierd...
ma pierd
valsând
în noapte.
___________
și uite asa mi se desface logica
în bucăți ilogice
de
deh...
nu știu ce...
nu știu cum...
nu mai înțeleg nimic din tot ce simt
din tot ce spun
alunec pe o pajiște mâloasa
Drum Bun!
îmi spun
și eii tai
și eii mei
îmi spun.
sar și ma răsucesc si nu mai cad ci podeaua se înalta sa`mi atinga talpile dar talpile mele lovesc alternativ tavanul. si sar in maini si cad in cap iar capul imi intra prin podea si iese prin tavan si dau din cap... in timp ce ritmul se schimba iar pletele matura tavanul pe ritm turbat heavy mental. dupa ce parul meu s-a scuturat in intregime pe podea, ritmul se schimba si pe muzica simfonica, ghiocei imi rasar prin irisii ochiilor iar prin alveolele capilare ies crizanteme ce infloresc in mov si`n galben rece... si se transforma`n roz si rosu rece, caramiziu tot rece...
și cărămizi cad din cer așezându`se ordonat pe un orizont instabil, stabilizat doar de randurile complete de caramizi. si apoi toate caramizile cazute se catara peste caramizile prexistente ghidate de dorinta stranie de a umple goluri iar golurile se ascund in alte goluri astfel incat golurile ramase devin goluri intense ce se autoconsuma consumand fiecare incercare de umplere. pe nas trag zgura si instalatia electrica explodeaza aruncand in aer sclipiri galbene de violet violent. in timp ce violetul cade in albastru, beaturi negre sug rosul din galben transformand radiata termica in radiatie toxica si fiecare strat de epiderma curge in valuri fierbinti spre un port antic bombardat de aviatiile pagane in secunda de gratie doi. noi doi doi, mereu desfacuti in doi, mereu evitati de trifoii cu patru foi, exfoliindu-ne invelisul Noiului in petale de ei, eii mei, eii tai, niciodata eii nostri... astia de pe urma... niste ei de care sa ne ascundem in Noi.
și ies din cutia muzicala ca și cum mi`as iesii din minti... imi las adidasi la poarta imi arunc sosetele pe firele de telegraf si pasesc pe asfaltul umed (in universu`mi asfaltul e mereu negru si umed.)
și pășesc...
și pașii mei sunt multi
și pașii mei sunt muti
iar corpul meu desenează
eteric
dansuri ample
pe borduri de piatra de beton
ce se pierd...
ma pierd
valsând
în noapte.
___________
și uite asa mi se desface logica
în bucăți ilogice
de
deh...
nu știu ce...
nu știu cum...
nu mai înțeleg nimic din tot ce simt
din tot ce spun
alunec pe o pajiște mâloasa
Drum Bun!
îmi spun
și eii tai
și eii mei
îmi spun.
joi, 19 aprilie 2012
ego 09
izvor mi`e inima
la margine de codru
de membre
de piatra
si sangele mi`e cald
si curgerea mi`e calma
si inima`mi
invie
sub bulbi fragili
topindu`se `ncalziti
de spini de flori
de poezie.
siroaie subterane
si ploi astrale
circular ma adapa
prin cumpana fantanii.
cu ziduri mari de piatra
ai imprejmuit aceasta fantana
cu zabrele de metal mi-ai inchis
gura
iar buzele mele
secat`au.
imbracat in lastari
tineri de iedera
inmuguresc
privind
privesc soarele
crosetand traiectorii
eliptice deasupra
varfurilor mele
si fiecare varf cauta infinitul
si fiecare varf cauta un sprijin
in tulpini cu radacini infipte
in nori de cer albastru
-apleaca`ti tulpina
iubito
atarn de gatul tau...
si cand noaptea va cadea
peste visele noastre
saruta`mi stelele.
lumina trece prin frunzele`mi
neverzi inca
vrejuri se rasucesc
dansand in aer
timid
cautand...
incercand sa gaseasca
sa te gaseasca
sa te atinga
sa te convinga
sa te opreasca
sa te invaluie`n
mine.
ma prabusesc
in intrioru`mi
si fiecare interior
din interiorul meu
se desface in
petale
de roua
de lacrimi.
ma iarta.
.
la margine de codru
de membre
de piatra
si sangele mi`e cald
si curgerea mi`e calma
si inima`mi
invie
sub bulbi fragili
topindu`se `ncalziti
de spini de flori
de poezie.
siroaie subterane
si ploi astrale
circular ma adapa
prin cumpana fantanii.
cu ziduri mari de piatra
ai imprejmuit aceasta fantana
cu zabrele de metal mi-ai inchis
gura
iar buzele mele
secat`au.
imbracat in lastari
tineri de iedera
inmuguresc
privind
privesc soarele
crosetand traiectorii
eliptice deasupra
varfurilor mele
si fiecare varf cauta infinitul
si fiecare varf cauta un sprijin
in tulpini cu radacini infipte
in nori de cer albastru
-apleaca`ti tulpina
iubito
atarn de gatul tau...
si cand noaptea va cadea
peste visele noastre
saruta`mi stelele.
lumina trece prin frunzele`mi
neverzi inca
vrejuri se rasucesc
dansand in aer
timid
cautand...
incercand sa gaseasca
sa te gaseasca
sa te atinga
sa te convinga
sa te opreasca
sa te invaluie`n
mine.
ma prabusesc
in intrioru`mi
si fiecare interior
din interiorul meu
se desface in
petale
de roua
de lacrimi.
ma iarta.
.
prana
expir otrava
inspir acid
imi iesi prin nari
imi iesi prin pori
imi curgi din ochi si te prelingi pe fata...
imi ies din minti
clipe fierbinti
te readuc la viata.
de atatea ori mi-am calcat pe suflet incat de`abia mai pot sa respir...
inspir acid
imi iesi prin nari
imi iesi prin pori
imi curgi din ochi si te prelingi pe fata...
imi ies din minti
clipe fierbinti
te readuc la viata.
de atatea ori mi-am calcat pe suflet incat de`abia mai pot sa respir...
luni, 9 aprilie 2012
interminabil indeterminabil ieri
stiu ca sunt naufragiat pe o insula...
atata lucru stiu si pot chiar demonstra stiintific. am pierdut harta catre naltul cer senin, sunt ratacit in timp si spatiu iar sfera asta de granit se`nvarte zilnic, an de an, in jurul unor centrii plasati incorect.
imi reglez constant motivatiile pentru a`mi explora orizontul si desenez traiectorii eliptice pe intinsuri ce par infinite... pasesc pe carari stramte si strazi inguste incercand sa nu ma repet caci repetitia te inalta prematur pe crengi superioare inainte de a reusii sa calci indeajuns covorul de frunze moarte de la baza...
parfum de narcise, narcise albastre in glastre casante te pierd...
dar nopti de durere, inadecvare, si sila... narcisistic ma regasesc dispretuind acest prezent efemer.
mi`e sila de ea, si de tine...
voi doua contati spre enorm...
dar nu mai stiu care ea, care tu, nu mai stiu care eu, care tu... nu mai stiu sa spun da, sa spun nu...
agonia ne sfasie... si pe ea, si pe eu, si pe tu...
v`am tratat ca un..
v`am tradat ca un..
mea culpa!
lasati`ma sa cad!
undeva pe trup cald, pe corp moale... macar ea, de` nu tu... sa`mi aduceti cuvinte de sadit pe morminte si petale albastre "de aducere`aminte"
imi reglez constant pornirile pentru a`mi pastra idealurile intacte...
uneori nu`mi iese...
e si vina ta
e si vina ta
iertare!
dar te minti, draga mea... nu sti nimic despre mine: nu vrei sa sti, sa cunosti esentialul...
te iert.
toate presupunerile tale sunt gresite.
nu sunt ambivalent, nu sunt ipocrit... nu am avut scopuri ascunse in ceea ce te priveste. nu am mintit, nu am promis lucruri imposibile... ele au devenit imposibile din cauza ta.
stiu ca sunt naufragiat pe o insula...
nu e un s.o.s... nu vreau sa ma salvezi, nu vreau sa ma iubesti
nu mai vreau..
nu vreau sa fiu iertat, adorat, amintit, mantuit.
nu vreau soare, mare, palmieri, drama, minciuni, faima, zestre... nu vreau lautari sa ne lege cu dadauri mincinoase...
te vreau pe tine doar...
oriunde
oricum
ca ma faci bine.
imi esti utila... in sensul ca am nevoie de tine ca sa fiu... bine
oricare, oricine
doar vreau sa fiu
bine
din nou.
atat de sincer incat ma doare...
sa stiu..
cand scriu
ce scriu.
atata lucru stiu si pot chiar demonstra stiintific. am pierdut harta catre naltul cer senin, sunt ratacit in timp si spatiu iar sfera asta de granit se`nvarte zilnic, an de an, in jurul unor centrii plasati incorect.
imi reglez constant motivatiile pentru a`mi explora orizontul si desenez traiectorii eliptice pe intinsuri ce par infinite... pasesc pe carari stramte si strazi inguste incercand sa nu ma repet caci repetitia te inalta prematur pe crengi superioare inainte de a reusii sa calci indeajuns covorul de frunze moarte de la baza...
parfum de narcise, narcise albastre in glastre casante te pierd...
dar nopti de durere, inadecvare, si sila... narcisistic ma regasesc dispretuind acest prezent efemer.
mi`e sila de ea, si de tine...
voi doua contati spre enorm...
dar nu mai stiu care ea, care tu, nu mai stiu care eu, care tu... nu mai stiu sa spun da, sa spun nu...
agonia ne sfasie... si pe ea, si pe eu, si pe tu...
v`am tratat ca un..
v`am tradat ca un..
mea culpa!
lasati`ma sa cad!
undeva pe trup cald, pe corp moale... macar ea, de` nu tu... sa`mi aduceti cuvinte de sadit pe morminte si petale albastre "de aducere`aminte"
imi reglez constant pornirile pentru a`mi pastra idealurile intacte...
uneori nu`mi iese...
e si vina ta
e si vina ta
iertare!
dar te minti, draga mea... nu sti nimic despre mine: nu vrei sa sti, sa cunosti esentialul...
te iert.
toate presupunerile tale sunt gresite.
nu sunt ambivalent, nu sunt ipocrit... nu am avut scopuri ascunse in ceea ce te priveste. nu am mintit, nu am promis lucruri imposibile... ele au devenit imposibile din cauza ta.
stiu ca sunt naufragiat pe o insula...
nu e un s.o.s... nu vreau sa ma salvezi, nu vreau sa ma iubesti
nu mai vreau..
nu vreau sa fiu iertat, adorat, amintit, mantuit.
nu vreau soare, mare, palmieri, drama, minciuni, faima, zestre... nu vreau lautari sa ne lege cu dadauri mincinoase...
te vreau pe tine doar...
oriunde
oricum
ca ma faci bine.
imi esti utila... in sensul ca am nevoie de tine ca sa fiu... bine
oricare, oricine
doar vreau sa fiu
bine
din nou.
atat de sincer incat ma doare...
sa stiu..
cand scriu
ce scriu.
luni, 2 aprilie 2012
void
Eminamente vid
M-as legana de-o craca...
In suflet inca viata
In viata doar progres
Ma-tind
Si bratele ma ard
Spre varful ultimului brad
Se moare...
Si moartea pare lucru mare
Si manelisti zbiara tare
Nu mai am chef de...
Gramatica, Ortoepie... puncte...
ortografie, lene : pornografie
Lipsa de orizont...
Intelegeti voi?
Ma tem ca nu...
Ma tem de viata
Ma tem-belizez
Ma tem-porizez
Secunda cu secunda
Eminamente vid
M-as legana de-o atza
O funie...
Poate...
Niciodata
Adica intotdeauna
Alors ?
Viata pana la greata.
duminică, 1 aprilie 2012
sâmbătă, 31 martie 2012
fara de suflare
mi-e draga ca o noapte de vara
mirosind a nisip umed de stele
in care ma scufund respirand
prima ei suflare.
mi-e draga ca un ocean de vise
naufragiat pe tarmul indepartat
de centrul unei galaxi
straine.
mi-e draga ca un zbor albastru
ce se intinde concentric
sub penele ce cad toamna
din aripile unui orizont
de necuprins.
mi-e draga...
e dragoste limpede in ochii ei
o dragoste ce curge din doua izvoare
reci
o dragoste ce ma inunda
in unde calme de senin
albastru
in valuri infinite de
nu stiu ce...
nu stiu cum...
inima mea
inspira
oxigenul ei
si fara ea
inima mea
...
mirosind a nisip umed de stele
in care ma scufund respirand
prima ei suflare.
mi-e draga ca un ocean de vise
naufragiat pe tarmul indepartat
de centrul unei galaxi
straine.
mi-e draga ca un zbor albastru
ce se intinde concentric
sub penele ce cad toamna
din aripile unui orizont
de necuprins.
mi-e draga...
e dragoste limpede in ochii ei
o dragoste ce curge din doua izvoare
reci
o dragoste ce ma inunda
in unde calme de senin
albastru
in valuri infinite de
nu stiu ce...
nu stiu cum...
inima mea
inspira
oxigenul ei
si fara ea
inima mea
...
vineri, 30 martie 2012
leagan
aruncata si recuperata...
Te simt in fiecare frunza
Ce cade noaptea pe trotuar,
In fiecare zi confuza
Ce se transforma in calvar.
Te simt in fiecare floare
Care s-a stins in parcul trist,
In fiecare ceas ce moare
Si ma anunta ca exist.
Te simt in fiecare noapte
Ce murmura in soapte reci,
In fiecare mort ce doarme,
In gandul c-am s-adorm pe veci.
Deci ia-ma in brate si m-alinta...
Mi-e fruntea trista, bratul greu...
Si amageste-ma iubire
Ca ma vei legana mereu.
Te simt in fiecare frunza
Ce cade noaptea pe trotuar,
In fiecare zi confuza
Ce se transforma in calvar.
Te simt in fiecare floare
Care s-a stins in parcul trist,
In fiecare ceas ce moare
Si ma anunta ca exist.
Te simt in fiecare noapte
Ce murmura in soapte reci,
In fiecare mort ce doarme,
In gandul c-am s-adorm pe veci.
Deci ia-ma in brate si m-alinta...
Mi-e fruntea trista, bratul greu...
Si amageste-ma iubire
Ca ma vei legana mereu.
joi, 29 martie 2012
ploaie de stele
aruncata si recuperata...
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu veneam pe el, spre tine... da iubito, vroiam sa te strang in brate...de ce iubito? de ce? de ce m-ai aruncat in aer? am inca schije in suflet... am rani adanci pe trup, rani ce asteapta vindecarea, rani ce te asteapta... uneori, cand mi-e dor de tine, deschid calculatorul si cu durere in suflet imi privesc ranile... rani digitale dar adanci: proiectii ale sufletului meu insangerat.
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu credeam in tine... da, erai religia mea... caci vechea religie a fost acoperita de ramurile tale: " operiebantur montes umbra ejus, et palmitum ejus cedri maximae. emittebat ramos suos usque ad mare, et ad flumen teneros ramos suos. "
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu nu aveam vesta de salvare, nici colac de salvare... tu erai salvarea mea iar tu m-ai aruncat in aer.
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai aruncat in aer tot universul meu... flori, munti, stele, vise, atingeri, saruturi... copii nevinovati si nenascuti, copii nostri...
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai aruncat la gunoi iubirea mea. iubirea mea e o floare, o floare rara... nu trebuia sa o arunci, trebuia sa o pastrezi in glastra... sa o mangai, sa ii sorbi aroma... sti, ea nu mai are radacina... dar ingrijita de tine ar fi trait mereu...
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai largit fluviul dintre noi, ai adancit santul din sufletul meu si ai acoperit soarele care si asa era destul de palid... muncisem mult la acel pod... imi placea acel pod... eram mandru de el... de ce l-ai aruncat in aer? tu sti ca mainile astea doua au devenit inerte? tu sti ca scaunul asta cu rotile a intepenit? tu intelegi ca acest creier nu mai poate sa inteleaga?
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu veneam pe el, spre tine... da iubito, vroiam sa te strang in brate... de ce iubito? de ce? de ce m-ai aruncat in aer?
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu veneam pe el, spre tine... da iubito, vroiam sa te strang in brate...de ce iubito? de ce? de ce m-ai aruncat in aer? am inca schije in suflet... am rani adanci pe trup, rani ce asteapta vindecarea, rani ce te asteapta... uneori, cand mi-e dor de tine, deschid calculatorul si cu durere in suflet imi privesc ranile... rani digitale dar adanci: proiectii ale sufletului meu insangerat.
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu credeam in tine... da, erai religia mea... caci vechea religie a fost acoperita de ramurile tale: " operiebantur montes umbra ejus, et palmitum ejus cedri maximae. emittebat ramos suos usque ad mare, et ad flumen teneros ramos suos. "
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu nu aveam vesta de salvare, nici colac de salvare... tu erai salvarea mea iar tu m-ai aruncat in aer.
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai aruncat in aer tot universul meu... flori, munti, stele, vise, atingeri, saruturi... copii nevinovati si nenascuti, copii nostri...
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai aruncat la gunoi iubirea mea. iubirea mea e o floare, o floare rara... nu trebuia sa o arunci, trebuia sa o pastrezi in glastra... sa o mangai, sa ii sorbi aroma... sti, ea nu mai are radacina... dar ingrijita de tine ar fi trait mereu...
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai largit fluviul dintre noi, ai adancit santul din sufletul meu si ai acoperit soarele care si asa era destul de palid... muncisem mult la acel pod... imi placea acel pod... eram mandru de el... de ce l-ai aruncat in aer? tu sti ca mainile astea doua au devenit inerte? tu sti ca scaunul asta cu rotile a intepenit? tu intelegi ca acest creier nu mai poate sa inteleaga?
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu veneam pe el, spre tine... da iubito, vroiam sa te strang in brate... de ce iubito? de ce? de ce m-ai aruncat in aer?
miercuri, 28 martie 2012
nestare
pietre lovite de vârfuri de bocanc...
nu, nu vor ști
de ce...
vor ști doar ca se deplasează...
vor ști ca fibra lor prea dura
sa atingă...
din interior
spre exterior
simte dureri profunde
atunci când sângerează..
copii încremeniți pe stânci
privesc apusul
și rădăcini mocnesc
sub tălpi, în nopțile tarzii
când buzele`ți albastre
îngheață îngropate de lacrimi
pământii.
lătrat de câine urca inspre nori.
chemări de corbi te roagă
sa cobori.
nu
tu te scalzi în abur toxic
si te îneci sculptând in fum
un templu efemer
absurd și perimat
la margine de drum.
absurd...
dar nu ma poți convinge...
este un foc abia aprins
sau focul asta chiar se stinge?
si oamenii învârt aceleași roti
zimțate
rostogolindu`se
loviți de griji
prin praf de
motivații imediate
ca niște pietre...
nu, chiar nu înțeleg de ce...
și nu mai știu nici
cum...
dar azi mai mult ca
ieri
și mâine ca si
azi
sunt mai încredințat ca alta data
ca e frumos
sa arzi
sa arzi pentru [ ]
și sa te pierzi în fum.
nu, nu vor ști
de ce...
vor ști doar ca se deplasează...
vor ști ca fibra lor prea dura
sa atingă...
din interior
spre exterior
simte dureri profunde
atunci când sângerează..
copii încremeniți pe stânci
privesc apusul
și rădăcini mocnesc
sub tălpi, în nopțile tarzii
când buzele`ți albastre
îngheață îngropate de lacrimi
pământii.
lătrat de câine urca inspre nori.
chemări de corbi te roagă
sa cobori.
nu
tu te scalzi în abur toxic
si te îneci sculptând in fum
un templu efemer
absurd și perimat
la margine de drum.
absurd...
dar nu ma poți convinge...
este un foc abia aprins
sau focul asta chiar se stinge?
si oamenii învârt aceleași roti
zimțate
rostogolindu`se
loviți de griji
prin praf de
motivații imediate
ca niște pietre...
nu, chiar nu înțeleg de ce...
și nu mai știu nici
cum...
dar azi mai mult ca
ieri
și mâine ca si
azi
sunt mai încredințat ca alta data
ca e frumos
sa arzi
sa arzi pentru [ ]
și sa te pierzi în fum.
spune`mi
mai spune`mi ceva despre veșnicie
și lasă`ma
o perioada
mai lunga
sa visez.
mai spune`mi ceva despre iubire
și lasă`ma
lângă tine
la tine
sa sper.
mai spune`mi ceva...
orice
e mai bine
mai bine
mai rupe
o parte de mine
și spune`mi
din nou ca urăști sa fim
noi
mai spune`mi
ce trista poveste trai`vom
noi doi...
oricum e mai bine...
mai spune`mi ceva despre tine.
un zid de tăcere
ne tine
blazați
suspendați
la` nălțime.
mai spune`mi..
și lasă`ma
o perioada
mai lunga
sa visez.
mai spune`mi ceva despre iubire
și lasă`ma
lângă tine
la tine
sa sper.
mai spune`mi ceva...
orice
e mai bine
mai bine
mai rupe
o parte de mine
și spune`mi
din nou ca urăști sa fim
noi
mai spune`mi
ce trista poveste trai`vom
noi doi...
oricum e mai bine...
mai spune`mi ceva despre tine.
un zid de tăcere
ne tine
blazați
suspendați
la` nălțime.
mai spune`mi..
vineri, 23 martie 2012
lumina lina
si dupa ce ai plecat
s-a facut lumina.
s-a facut lumina.
o lumina calda...
mai mult
tungsten
decat
fluorescent...
si totul era clar
si gri
monoton si edificator
intr-un fel...
acel fel enervant pentru tine
mai mult
tungsten
decat
fluorescent...
si totul era clar
si gri
monoton si edificator
intr-un fel...
acel fel enervant pentru tine
nici mie nu mi-a placut...
dar m-a facut sa inteleg.
tu intelegi
ca ai lasat urme?
amprente...
tu sti ca urmele pasilor tai
se topesc ca o candela?
mai mult tungsten
decat
fluorescent...
mai mult licar
decat
fosforescent...
mai mult
si
mai repede
decat pot eu sa absorb
sa strang
pentru a pastra
cu mine
in mine
sub forma de impulsuri
electrice.
amintiri.
sentimente.
ambitii.
dureri.
si dupa ce ai plecat
s-a facut lumina...
lumina lina.
dar m-a facut sa inteleg.
tu intelegi
ca ai lasat urme?
amprente...
tu sti ca urmele pasilor tai
se topesc ca o candela?
mai mult tungsten
decat
fluorescent...
mai mult licar
decat
fosforescent...
mai mult
si
mai repede
decat pot eu sa absorb
sa strang
pentru a pastra
cu mine
in mine
sub forma de impulsuri
electrice.
amintiri.
sentimente.
ambitii.
dureri.
si dupa ce ai plecat
s-a facut lumina...
lumina lina.
joi, 22 martie 2012
Static 1 (Equinox)
se zice ca sunt semn de apa... se zice... dar primavara asta eterna ma face sa ma simt usor si liber ca un abur. sunt semn de nor si semn de tunet caci azi m`am ridicat in genunchi pe oceanul de confuzie si plutesc deasupra sferei de plumb. astazi imi pot retraii ieriul si zilele ce vor sa vina sau sa`mi stea, tulburi, inainte. sunt semn de aer si de foc... sunt vortex! sunt vantul ce`mi conduce norii pe culmea unei ascensiuni orizontale: o ascensiune inegala, inconstanta... presarata cu caderi de stropi reci, stropi de semn de apa, sferici, cristalini... atunci sunt semn de ploaie, o ascensiune incoerenta decorata cu mici accente de inaltare verticala pana la punctul de disipare totala in paturile superioare de atmosfera
se zice ca sunt semn... e un semn mic, insignifiant, indescifrabil...
se zice ca sunt semn de pamant dar pamantul nu a reusit inca sa ma absoarba si daca pamantul va vrea, candva... sa ma inghita, ei bine, gura lui flamanda va sorbi doar aer, o halca neansemnata din paltonul meu de aer... ei da, sunt semn de pamant... sunt oxigenul! sunt plamanul ce aeriseste solul, sunt aerul ce bantuie galeriile subterane si catacombele`i mentale; sunt aburii ce ies din pamantul umed. ceata! sunt hidrogenul prins in molecule reci de apa ce condenseaza pe frunzele`ti fragile si curge pe interiorul petalelor lor albastre.
se zice ca sunt semn... e de prisos sa cauti semnificatia.
se zice ca sunt semn de apa dar simt combustii proprii unui semn de foc. am foc in suflet, foc in talpi... si flacari lungi se scurg pe umeri`mi albastrii arzand in trei nuante de oranj, penajul de pe spate. sunt flacari iuti, oxigenate, parlindu`mi aripile lungi de phoenix de fiecare data cand ma `nalt mai sus de turnul tau de fildes. dar ma inalt mai sus de turnul ce te inconjoara, si ma inalt mai sus de gandurile mele innorate ce plutesc pe cerul mental al unui semn de apa, si inot in atmosfera incercand sa ies la suprafata ca un meteorit invers ce isi tine respiratia pentru a gusta, insetat, satul de gravitatiatiile`ti multiple, Libertatea.
se zice ca sunt semn... e un semn mic, insignifiant, indescifrabil...
se zice ca sunt semn de pamant dar pamantul nu a reusit inca sa ma absoarba si daca pamantul va vrea, candva... sa ma inghita, ei bine, gura lui flamanda va sorbi doar aer, o halca neansemnata din paltonul meu de aer... ei da, sunt semn de pamant... sunt oxigenul! sunt plamanul ce aeriseste solul, sunt aerul ce bantuie galeriile subterane si catacombele`i mentale; sunt aburii ce ies din pamantul umed. ceata! sunt hidrogenul prins in molecule reci de apa ce condenseaza pe frunzele`ti fragile si curge pe interiorul petalelor lor albastre.
se zice ca sunt semn... e de prisos sa cauti semnificatia.
se zice ca sunt semn de apa dar simt combustii proprii unui semn de foc. am foc in suflet, foc in talpi... si flacari lungi se scurg pe umeri`mi albastrii arzand in trei nuante de oranj, penajul de pe spate. sunt flacari iuti, oxigenate, parlindu`mi aripile lungi de phoenix de fiecare data cand ma `nalt mai sus de turnul tau de fildes. dar ma inalt mai sus de turnul ce te inconjoara, si ma inalt mai sus de gandurile mele innorate ce plutesc pe cerul mental al unui semn de apa, si inot in atmosfera incercand sa ies la suprafata ca un meteorit invers ce isi tine respiratia pentru a gusta, insetat, satul de gravitatiatiile`ti multiple, Libertatea.
marți, 20 martie 2012
manea de primavara
îmi bate vântul
cuie într`o coasta;
e Eva ta
era a mea...
iar bolta cea concava
din cerul rănii mele
e înstelata de ochi reci
ca o perdea albastra.
se`ntoarce timpul
peste cap
și retrăim aceiași stare
de început intoxicat
de stoluri migratoare.
și`al nostru zbor coagulat
s`a prăbușit sub valuri reci
în unde ciclice amare
al nostru zbor coagulat
s`a dizolvat în mare.
cuie într`o coasta;
e Eva ta
era a mea...
iar bolta cea concava
din cerul rănii mele
e înstelata de ochi reci
ca o perdea albastra.
se`ntoarce timpul
peste cap
și retrăim aceiași stare
de început intoxicat
de stoluri migratoare.
și`al nostru zbor coagulat
s`a prăbușit sub valuri reci
în unde ciclice amare
al nostru zbor coagulat
s`a dizolvat în mare.
joi, 15 martie 2012
de duca
 |
| E.W. Cocks - Balloon Leaving Dover |
exista o anumita satisfactie in a intoarce spatele tuturor... a spune un <<Amin!>> sau a inghitii un <<Fuckitol>> si sa te pierzi in ceata... sau fum, sau noapte, sau abis, sau intuneric... sau in orice mama dracului simti ca poti sa te afunzi ca sa fii singur... un fel de stupefiant pentru orgoliu, un fel de calmant pentru frajurile tale de inima... pentru zdrentele tale de suflet... rufa prespalata ce esti... pentru cioburile tale de mandrie pe care le strangi pe faras si le arunci in desaga din spinarea unui tu care pleaca.
exista o bucurie a plecarii... si o tristete ce infasoara aceasta bucurie plapanda ca o radiatie absorbita de un nucleu atomic. in noaptea`n care cobori tristetea e singura lumina ce infasoara pasii tai; atent esti sa nu cazi... fosforescent, tristetea lumineaza pasii tai, plapanda ca o radiatie emisa.
exista un drum... o cale sapata de zeii tai in cartea vietii... dar zeii tai sunt scelerati sau senili... sau pur si simpu beti... de fericire, de durere, de aburi grosi de gelozie de iubire...
- esti pe cont propriu draga mea, pe calea mea esti singura... de`acum ma intorc pe -x spre ailalta vesnicie, o vesnicie negativa, lina, calda... separat.
exista si suporteri... unii mai tin cu mine chiar dac`am inceput sa dau gol dupa gol la sfanta, propria`mi poarta... ca poarta mi`e deschisa tuturor; o sete de auto-(zi-i distrugere...) ma poarta.
exista o anumita satisfactie in a privii peste umar, in urma... si a face cu mana: - adio, draga mea! bu bye, dragi prieteni! strange`v`as in brate firavi dusmani! va las dragi necunoscuti...
- o viata frumoasa sa`mi aveti!
----------------------------------------
Depressed? Over Worked? Job Suck? Unappreciated? Family Problems? Money Worries?
When Life Just Blows.... FUKITOL!
duminică, 11 martie 2012
conjunctiv (schita unui raspuns)
aceasta intrebare: http://clusterm82.blogspot.com/2011/11/idealism.html
sa o inseli...
da, sa minti cu nerusinare prelungindu-i agonia... amagind-o in fiecare zi, in fiecare ceas... dezvoltand mecanic aceasta iluzie ce o face fericita. vrea doar sa fie fericita...
sa o pastrezi in trup iar cand petalele ei vor lovi podeaua sa le sorbi cu gura sufletului si sa le depozitezi in memoria remanenta a inimii. viseaza s-o pastrezi etern in gandurile tale...
sa proiectezi chipul ei pe peretele din est. icoana.
sa pictezi paradisul ei si iadul tau, si sfintii ei, si ingerii ei, si dumnezeul ei cu sangele tau. sa creada...
sa transformi sala, celula, incinta, deci universul tau, intr-un sanctuar iar tavanul incarca-l-vei tu cu stele cazatoare si galaxii ce se sting. multiversul ei.
sa lupti... sa lupti cu orgoliul ei, cu orgoliul tau... sa lupti pentru ea, impotriva ta, tu fiind dusmanul si prietenul ei cel mai bun.
sa o iubesti... asa cum nu intelegi ce e iubirea, asa cum nu intelegi ce te intreaba atunci cand te intreaba daca o iubesti. sa o intelegi chiar daca e de greu de inteles; e de neanteles dar vrei s-o intelegi.
sa-i spui ca o iubesti chiar daca nu sti ce-i iubirea... ca tu vrei doar sa-i fii aproape: s-o tii in brate cand e trista, s-o protejezi de tot... de toti... de sine insasi... sa o privesti atunci cand doarme si s-o trezesti sa vada rasaritul; iluzia unui rasarit.
- priveste, draga mea! se face soare... soarele nostru nu va mai apune.
 |
| Vincent Van Gogh - Starry Night Over the Rhone |
sa o inseli...
da, sa minti cu nerusinare prelungindu-i agonia... amagind-o in fiecare zi, in fiecare ceas... dezvoltand mecanic aceasta iluzie ce o face fericita. vrea doar sa fie fericita...
sa o pastrezi in trup iar cand petalele ei vor lovi podeaua sa le sorbi cu gura sufletului si sa le depozitezi in memoria remanenta a inimii. viseaza s-o pastrezi etern in gandurile tale...
sa proiectezi chipul ei pe peretele din est. icoana.
sa pictezi paradisul ei si iadul tau, si sfintii ei, si ingerii ei, si dumnezeul ei cu sangele tau. sa creada...
sa transformi sala, celula, incinta, deci universul tau, intr-un sanctuar iar tavanul incarca-l-vei tu cu stele cazatoare si galaxii ce se sting. multiversul ei.
sa lupti... sa lupti cu orgoliul ei, cu orgoliul tau... sa lupti pentru ea, impotriva ta, tu fiind dusmanul si prietenul ei cel mai bun.
sa o iubesti... asa cum nu intelegi ce e iubirea, asa cum nu intelegi ce te intreaba atunci cand te intreaba daca o iubesti. sa o intelegi chiar daca e de greu de inteles; e de neanteles dar vrei s-o intelegi.
sa-i spui ca o iubesti chiar daca nu sti ce-i iubirea... ca tu vrei doar sa-i fii aproape: s-o tii in brate cand e trista, s-o protejezi de tot... de toti... de sine insasi... sa o privesti atunci cand doarme si s-o trezesti sa vada rasaritul; iluzia unui rasarit.
- priveste, draga mea! se face soare... soarele nostru nu va mai apune.
 |
| Claude Monet - Sunrise (Impression, Soleil levant) |
miercuri, 7 martie 2012
alb de gri
e gri cerul... putred si gaunos, acoperit de nori grosi de calcar.
sti ? e griul ala ce ne intuneca intr-un mezzoforte spre smorzando infundand fiecare licar de visare, fiecare strop de minima motivatie ingheata in varful unui turtur cristalin inainte de a lovi oceanul sperantei.
m-am plimbat azi printr-un corp de spital... unul, oarcare... erau mai multe trupuri de spital, toate gri, dar l-am ales pe asta...
oamenii erau tot gri...
peretii erau albi.
imbracati erau peretii de un luciu sinistru de faianta de ani 70... ca o tabla de sah. mat pe negru, pe bucatiile lipsa...
pe coridor, din sens opus, venea moartea... si ea era imbracata tot in alb... simpla, palida si trista ca o... ca si cum vazand-o pe un peron de gara m-as fi indragostit de ea... frumoasa si captiva in corpul ei de spital. si prins in corpul ei paseam plutind pe dale eterice de portelan dezagregate in mii si mii de vise iar pe coridoare se miscau fantomatic halate albe
e liniste... de o vreme e liniste inautru, in fiecare inautru din launtrul meu... un fel de liniste incarcata, o liniste sensibila care se dilata
-hai sa iti luam pulsul
-nu, nu vreau sa stiu... nu vreau s-aud cum nu mai bate...
sti ? e griul ala ce ne intuneca intr-un mezzoforte spre smorzando infundand fiecare licar de visare, fiecare strop de minima motivatie ingheata in varful unui turtur cristalin inainte de a lovi oceanul sperantei.
m-am plimbat azi printr-un corp de spital... unul, oarcare... erau mai multe trupuri de spital, toate gri, dar l-am ales pe asta...
oamenii erau tot gri...
peretii erau albi.
imbracati erau peretii de un luciu sinistru de faianta de ani 70... ca o tabla de sah. mat pe negru, pe bucatiile lipsa...
pe coridor, din sens opus, venea moartea... si ea era imbracata tot in alb... simpla, palida si trista ca o... ca si cum vazand-o pe un peron de gara m-as fi indragostit de ea... frumoasa si captiva in corpul ei de spital. si prins in corpul ei paseam plutind pe dale eterice de portelan dezagregate in mii si mii de vise iar pe coridoare se miscau fantomatic halate albe
e liniste... de o vreme e liniste inautru, in fiecare inautru din launtrul meu... un fel de liniste incarcata, o liniste sensibila care se dilata
-hai sa iti luam pulsul
-nu, nu vreau sa stiu... nu vreau s-aud cum nu mai bate...
 |
| Georges-Jules-Victor Clairin - Ophelia In The Thistles |
doar uneori...
Uneori obosesc sa fiu puternic
si alerg
inapoi.
cand obosesc...
ma intind peste plaja de liniste
ce se intinde la marginea
copilariei
ascult valurile de speranta
adunate intr`o scoica
spiralata
si aud...
te aud:
- Ai grija!
Uneori obosesc sa caut
si ma trantesc
lipsit de speranta
pe pat.
incerc sa citesc ceva...
incerc sa ascult ceva...
astept sa bata cineva la usa
sperand ca vei fi tu
dar tu nu bati
si caut prin memorie
alte usi...
- Ma iarta!
Uneori obosesc sa fiu puternic
si alerg
inainte;
cand obosesc
stiu c`am ajuns acasa
si ma intind pe linistea de piatra
ce curge ca o cascada.
simt inevitabila
cadere...
dar ma intorc
fiindca aud...
si te aud:
- Ai grija!
 |
| Fuseli John Henry - Silence |
duminică, 4 martie 2012
solie
sunt expansiv iubito
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.
hai sa nu ne amagim...
deci, draga mea
profita de momentul meu de sinceritate
si intelege...
nu_ai_nici_o_sansa ***
deci hai sa cadem
de pe piedestalul tau
la pace.
promit sa iti crut
orgoliul
familia
prietenii apropiati
colegii
dar toti fostii tai iubiti
vor fi executati...
de ce sa mint
ii urasc.
pentru ca visez ca te iubesc
ii urasc
si poruncesc
sa moara.
pricepi?
nu pricepi.
mai simplu...
sunt expansiv iubito
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.
va fi razboi.
fa un gest eroic
si salveaza-ne
de chinul asta...
spala acest sange ce va curge
intre noi
sterge toate cuvintele
grele pe care ni le vom
arunca
invie toate acele sentimente
frumoase
ce ne-au legat
odata
o data
o singura data
accepta-mi expansiunea
sau altfel...
mai simplu...
va fi razboi.
sunt expansiv iubito
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.
_______________________
am scris trei "chestii" azi... i le-am dat lu` sora-mea pe mess sa le citeasca si sa imi zica care ii mai faina... a ales-o pe asta. i-am zis "you know shit... k aia care incepe cu N e cea mai faina"
apoi le-am recitit... si le-am recitit.. si le-am rerecitit...
si am cedat.
ca asa sunt eu... viteaz si expansiv :D
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.
hai sa nu ne amagim...
deci, draga mea
profita de momentul meu de sinceritate
si intelege...
nu_ai_nici_o_sansa ***
deci hai sa cadem
de pe piedestalul tau
la pace.
promit sa iti crut
orgoliul
familia
prietenii apropiati
colegii
dar toti fostii tai iubiti
vor fi executati...
de ce sa mint
ii urasc.
pentru ca visez ca te iubesc
ii urasc
si poruncesc
sa moara.
pricepi?
nu pricepi.
mai simplu...
sunt expansiv iubito
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.
va fi razboi.
fa un gest eroic
si salveaza-ne
de chinul asta...
spala acest sange ce va curge
intre noi
sterge toate cuvintele
grele pe care ni le vom
arunca
invie toate acele sentimente
frumoase
ce ne-au legat
odata
o data
o singura data
accepta-mi expansiunea
sau altfel...
mai simplu...
va fi razboi.
sunt expansiv iubito
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.
_______________________
am scris trei "chestii" azi... i le-am dat lu` sora-mea pe mess sa le citeasca si sa imi zica care ii mai faina... a ales-o pe asta. i-am zis "you know shit... k aia care incepe cu N e cea mai faina"
apoi le-am recitit... si le-am recitit.. si le-am rerecitit...
si am cedat.
ca asa sunt eu... viteaz si expansiv :D
vineri, 2 martie 2012
peste
ti s-a intamplat
iubire
sa iubesti mult pe cineva
si sa alegi
pe altcineva?
mmmm?
pentru ca altcineva
e dulce si cald
e simplu si bun
si altcineva te iubeste
cu o dragoste lina
si te asteapta
chiar daca te gandeai sa nu te duci...
si te iarta
chiar daca ce faci tu e de neiertat...
si te mangaie seara pe frunte
cu mainile ei moi
si degetele ei subtiri
strang tot noianul de ganduri
negre
si il arunca
departe.
departe de voi...
de iubirea voastra.
ti s-a intamplat iubire?
mie mi se intampla...
e iubire?
- e peste iubire.
-------------------
eu iubesc
si pesteiubesc
si uneori
eu nu urasc pe nimeni
dincolo: http://clusterm82.deviantart.com/journal/mai-presus-de-288143891
iubire
sa iubesti mult pe cineva
si sa alegi
pe altcineva?
mmmm?
pentru ca altcineva
e dulce si cald
e simplu si bun
si altcineva te iubeste
cu o dragoste lina
si te asteapta
chiar daca te gandeai sa nu te duci...
si te iarta
chiar daca ce faci tu e de neiertat...
si te mangaie seara pe frunte
cu mainile ei moi
si degetele ei subtiri
strang tot noianul de ganduri
negre
si il arunca
departe.
departe de voi...
de iubirea voastra.
ti s-a intamplat iubire?
mie mi se intampla...
e iubire?
- e peste iubire.
-------------------
eu iubesc
si pesteiubesc
si uneori
eu nu urasc pe nimeni
dincolo: http://clusterm82.deviantart.com/journal/mai-presus-de-288143891
descuamare
imi e asa o sila de mine
vreau sa ma...
sa te
previn.
desparte-te de mine
eu asta...
pe adevaratul eu
l-ai pierdut
deja.
desparte-ma de tine
ca sunt
incapabil
sa...
necompetitiv
sa...
prea prost
si
prea idealist
sa...
rup
orice
chestie de care sunt
legat
sau prins
sau tras
sau stau
atarnat.
imi e asa o sete de tine
vreau sa ma...
sa te
previn.
asa de plin de multe... deci sensibil.
atat de rational... self-conscious
si naufragiabil.
Eu.
vreau sa ma...
sa te
previn.
desparte-te de mine
eu asta...
pe adevaratul eu
l-ai pierdut
deja.
desparte-ma de tine
ca sunt
incapabil
sa...
necompetitiv
sa...
prea prost
si
prea idealist
sa...
rup
orice
chestie de care sunt
legat
sau prins
sau tras
sau stau
atarnat.
imi e asa o sete de tine
vreau sa ma...
sa te
previn.
 | |||||||||
| William Turner – The Shipwreck |
asa de plin de multe... deci sensibil.
atat de rational... self-conscious
si naufragiabil.
Eu.
joi, 1 martie 2012
i. love. her.
- I never said, 'I want to be alone.' I only said, 'I want to be left alone.' There is all the difference.
- The story of my life is about back entrances, side doors, secret elevators and other ways of getting in and out of places so that people won't bother me.
- There are many things in your heart you can never tell to another person. They are you, your private joys and sorrows, and you can never tell them. You cheapen yourself, the inside of yourself, when you tell them.
miercuri, 29 februarie 2012
oda păgâna
depozite reci de faguri pe buze... in ochii ei, inca tarmuri limpezi de dor. pana cand?... pe piele-i curg roze albe captive in irizari violete. cat inca?
se strang stoluri migratoare in inima ei, e cald si frumos e acolo... iar vantul ce bate din Nord se despica si curge timid fara a o atinge.
ii e umbletul fina adiere de primavara iar vocea ei e muzica sacra. in departari tenebroase cotloane mentale vibreaza convulsiv pe muzica ei. ea canta.
si ea e a mea cum n-a fost niciodata; al ei sunt cu totul...
si nimeni, nimic nu ne poate atinge.
se strang stoluri migratoare in inima ei, e cald si frumos e acolo... iar vantul ce bate din Nord se despica si curge timid fara a o atinge.
ii e umbletul fina adiere de primavara iar vocea ei e muzica sacra. in departari tenebroase cotloane mentale vibreaza convulsiv pe muzica ei. ea canta.
si ea e a mea cum n-a fost niciodata; al ei sunt cu totul...
si nimeni, nimic nu ne poate atinge.
 |
| Edvard Munch - Kiss 1897 |
luni, 27 februarie 2012
atractie cognitiva
ce bizar sa ma indragostesc... nu de tine, de creierul tau. as putea sta zile intregi admirand toate procesele tale cognitive.. as umbla prin amintirile tale, as dansa, pe rand cu fiecare neuron al tau asezandu-mi imaginea pe toate conexiunile tale sinaptice.
am crezut mereu ca o astfel de iubire cognitiva este asexuala dar m-am indragostit de un creier feminin... am zis: e mai mult de atat... nu e. nu e nimic sexual intre noi... nu te doresc dar am nevoie de gandurile tale. nu vreau sa te am... dar am nevoie sa stiu ce simti... vreau sa cunosc ce gandesti.
ce bizar sa ma indragostesc... zilele astea... cand iubirea e afisata pretutindeni. sunt rafturi pline de iubire si florile se ofilesc in glastre in numele iubirii. petale cad din iubire si totul cade si decade, se inalta sau infloreste in numele iubirii.
daca te-as opri din drum, cateva secunde, intr-o zi insorita de mai si ti-as spune ca iubirea noastra transcede orice sentiment omenesc, ca iubirea noastra nu e ca iubirea voastra si e mai presus de iubirea lor... lasa-ma-vei tu sa imi ating fruntea de tampla ta, ca ale noasre creiere sa se cuprinda?
<<imagine invizibila cu doua creiere inlantuite>>
am crezut mereu ca o astfel de iubire cognitiva este asexuala dar m-am indragostit de un creier feminin... am zis: e mai mult de atat... nu e. nu e nimic sexual intre noi... nu te doresc dar am nevoie de gandurile tale. nu vreau sa te am... dar am nevoie sa stiu ce simti... vreau sa cunosc ce gandesti.
ce bizar sa ma indragostesc... zilele astea... cand iubirea e afisata pretutindeni. sunt rafturi pline de iubire si florile se ofilesc in glastre in numele iubirii. petale cad din iubire si totul cade si decade, se inalta sau infloreste in numele iubirii.
daca te-as opri din drum, cateva secunde, intr-o zi insorita de mai si ti-as spune ca iubirea noastra transcede orice sentiment omenesc, ca iubirea noastra nu e ca iubirea voastra si e mai presus de iubirea lor... lasa-ma-vei tu sa imi ating fruntea de tampla ta, ca ale noasre creiere sa se cuprinda?
<<imagine invizibila cu doua creiere inlantuite>>
vineri, 24 februarie 2012
sentiment ce creste diform si inunda plenar
 |
| Max Ernst - Long Live Love |
umbla-te pe spatele sufletului meu
copila
sa nu te vad...
sa nu stiu ca iti afunzi bocancii
in noroiul viselor mele prafuite.
catara-te pe crengile sperantelor mele...
dincolo de norii lor albi
dincolo de norii mei gri
dincolo de proiectia stelelor tale
ce stralucesc pe cerul nostru semicilindric.
arunca-te in barca mea!
sunt doar o anexa a corpului tau de cladire
sunt doar un habitaclu...
un spatiu gol intre bine si rau
ratacit intr-o intersectie aglomerata.
treci prin mine
daca vrei sa treci...
dar stai cu mine
macar acum
pe timp de furtuna...
caci vantul e prietenul tau
bun
iar panzele tale
ne vor duce
aduce
acasa.
aceiasi pe acelasi drum spiralat
ca eu sunt tu...
ca tu esti eu...
iar eu ma pierd pe drumul tau
si tu te pierzi pe drumul meu
si drumul nostru
merge
nicaieri
pe drumul tau...
pe drumul meu...
ca tu esti eu...
ca eu sunt tu...
cat de bizar... si trist...
ca tu existi...
ca eu exist...
 |
John Atkinson GrimshawA moonlit country road
-Stai!
|
joi, 23 februarie 2012
marți, 21 februarie 2012
melancologie
ultimele
mele
melancolii.
toamna a adus
adierea
rece a
afectelor calde
ce au picurat
tristete
topita in sufletul
gol.
cand sufletul s-a umplut
de tristete lichida
a inceput sa curga
pe marginile sufletului
inundand
tot universul meu
interior.
si soarele
a luptat pentru
mine
si soarele a fost acoperit
de aburi grosi
de nori grosi de tristete.
si stelele plutesc
si stelele plutesc pe luciul
unei mari de tristete.
si pasarile canta
inecate de triluri lungubre de tristete.
si cloputele bat infundat
un bing-bang primordial
ce dezvolta
tristete.
iarna a inghetat
totul
iar tristetea mea a devenit
solida.
nemiscarea se plimba
nauca
pe strazi stramte
locuite de nimeni.
ma intalnesc in fiecare zi cu nimeni
iar nimeni a devenit prietenul meu bun
fiindca ne stim
dintotdeauna...
si uneori ies
cu nimeni
si mergem impreuna nicaieri.
si e atat de larg
la nicaieri...
caci nicaieri e
pretutindeni.
- caline
manjeste-ti degetele fine
cu aer unsuros
de primavara.
- oki. acum pot sa ma sterg pe camasa ta inflorata?
mele
melancolii.
toamna a adus
adierea
rece a
afectelor calde
ce au picurat
tristete
topita in sufletul
gol.
cand sufletul s-a umplut
de tristete lichida
a inceput sa curga
pe marginile sufletului
inundand
tot universul meu
interior.
si soarele
a luptat pentru
mine
si soarele a fost acoperit
de aburi grosi
de nori grosi de tristete.
si stelele plutesc
si stelele plutesc pe luciul
unei mari de tristete.
si pasarile canta
inecate de triluri lungubre de tristete.
si cloputele bat infundat
un bing-bang primordial
ce dezvolta
tristete.
iarna a inghetat
totul
iar tristetea mea a devenit
solida.
nemiscarea se plimba
nauca
pe strazi stramte
locuite de nimeni.
ma intalnesc in fiecare zi cu nimeni
iar nimeni a devenit prietenul meu bun
fiindca ne stim
dintotdeauna...
si uneori ies
cu nimeni
si mergem impreuna nicaieri.
si e atat de larg
la nicaieri...
caci nicaieri e
pretutindeni.
 |
| François Feyen-Perrin - Mélancolie, 1870 |
- caline
manjeste-ti degetele fine
cu aer unsuros
de primavara.
- oki. acum pot sa ma sterg pe camasa ta inflorata?
luni, 20 februarie 2012
duminică, 19 februarie 2012
îmbătat
sunt beat
am dat pe gat cateva
sticle goale
de iubire.
mi-e ars cerul gurii
iar cerul de deasupra
era ars demult...
mai am doar cerul tau
dar e asa departe...
vad stele verzi
si stele fixe
apoi bolta se invarte
iar stelele cad
ametite
ca mine
ametit
ca tine
tu
fara sa fi beata.
la, la, la
iubirea mea
stanga
dreapta
drumul e nesigur
popas
cu curu` intr-o balta.
sunt beat
de iubire
iar umbra mea de pe
asfalt
are forma unei
inimioare
la, la, la
iubirea mea
ce rost mai are
sa ma ridic
si sa ajung la tine...
sunt beat
si expir
aburi de iubire.
la, la, la
iubirea mea
inapoi
inainte
drumul e nesigur
popas
cu curu` intr-o balta
de iubire
da` am nevoie de tine mah...
de ce naiba
trebuie sa ma imbat
cu iubire?
de ce trebuie sa vomit fiecare
sentiment
pentru a fi
calm si
echilibrat?
de ce nu ai incredere
in mine?
de ce nu crezi
in noi?
bine, bine...
recunosc.
nu...
chiar
nu sunt singur...
mai am cu mine
inc`o sticla.
e ultima.
am dat pe gat cateva
sticle goale
de iubire.
mi-e ars cerul gurii
iar cerul de deasupra
era ars demult...
mai am doar cerul tau
dar e asa departe...
vad stele verzi
si stele fixe
apoi bolta se invarte
iar stelele cad
ametite
ca mine
ametit
ca tine
tu
fara sa fi beata.
la, la, la
iubirea mea
stanga
dreapta
drumul e nesigur
popas
cu curu` intr-o balta.
sunt beat
de iubire
iar umbra mea de pe
asfalt
are forma unei
inimioare
la, la, la
iubirea mea
ce rost mai are
sa ma ridic
si sa ajung la tine...
sunt beat
si expir
aburi de iubire.
la, la, la
iubirea mea
inapoi
inainte
drumul e nesigur
popas
cu curu` intr-o balta
de iubire
da` am nevoie de tine mah...
de ce naiba
trebuie sa ma imbat
cu iubire?
de ce trebuie sa vomit fiecare
sentiment
pentru a fi
calm si
echilibrat?
de ce nu ai incredere
in mine?
de ce nu crezi
in noi?
bine, bine...
recunosc.
nu...
chiar
nu sunt singur...
mai am cu mine
inc`o sticla.
e ultima.
spre casa
in mijlocul desertului
de oameni
pasesc pe dune de tampiti
bocancii umezi, scorojiti
nu lasa urme
pe nisip
nu lasa dare
pe pavaj
nu lasa talpa
sa se `nece
in asfaltul cald
nu lasa...
bocancii duc
sarmanu-mi creier
catre casa.
de oameni
pasesc pe dune de tampiti
bocancii umezi, scorojiti
nu lasa urme
pe nisip
nu lasa dare
pe pavaj
nu lasa talpa
sa se `nece
in asfaltul cald
nu lasa...
bocancii duc
sarmanu-mi creier
catre casa.
vineri, 17 februarie 2012
cersetorie
El: -da-mi si mie niste iubire.
Ea: -cata vrei?
El: -potrivit de multa...
Ea: -ce vrei sa faci cu ea?
El: -nu e treaba ta, tu da-mi...
Ea: -nu iti dau, spune-mi...
El: -nu iti spun, da-mi...
Ea: -daca imi spui iti dau...
El: -nu mai vreau.
Ea: -as vrea sa imi spui pentru ca vreau sa iti dau...
El: -bine...
Ea: -deci?
El: -o parte din ea vreau s-o asez pe taler.
Ea: -de ce?
El: -ca sa echilibrez iubirea mea pentru tine.
Ea: -iar restul?...
El: -restul o voi da saracilor.
Ea: -dar saracii nu au nevoie de iubire.
El: -gresesti.
Ea: -nu gresesc... saraci au nevoie de bani, de haine, de mancare... medicamente...
El: -saracii tai...
Ea: -saracii mei?
El: -da, saracii mei sunt ca si mine...
Ea: -cum?
El; -nu conteaza cum...
Ea: -dar ce conteaza?
El: -conteaza cine sunt si ce fac...
Ea: -pai... cine sunt?
El: -ei sunt indragostitii.
Ea: -si ce fac?
El: -cersesc iubire.
Ea: -cata vrei?
El: -potrivit de multa...
Ea: -ce vrei sa faci cu ea?
El: -nu e treaba ta, tu da-mi...
Ea: -nu iti dau, spune-mi...
El: -nu iti spun, da-mi...
Ea: -daca imi spui iti dau...
El: -nu mai vreau.
Ea: -as vrea sa imi spui pentru ca vreau sa iti dau...
El: -bine...
Ea: -deci?
El: -o parte din ea vreau s-o asez pe taler.
Ea: -de ce?
El: -ca sa echilibrez iubirea mea pentru tine.
Ea: -iar restul?...
El: -restul o voi da saracilor.
Ea: -dar saracii nu au nevoie de iubire.
El: -gresesti.
Ea: -nu gresesc... saraci au nevoie de bani, de haine, de mancare... medicamente...
El: -saracii tai...
Ea: -saracii mei?
El: -da, saracii mei sunt ca si mine...
Ea: -cum?
El; -nu conteaza cum...
Ea: -dar ce conteaza?
El: -conteaza cine sunt si ce fac...
Ea: -pai... cine sunt?
El: -ei sunt indragostitii.
Ea: -si ce fac?
El: -cersesc iubire.
joi, 16 februarie 2012
fara sens
pe strazi albastre
de safir
apari ca o lumina pala
si umbra ta
cu umbra mea
in camera lor goala
danseaza lent
atat de lent
captive
`ntr-un tangou
etern
dar nu sunt
trist
fiindca dispari
ci ca te pierd
in fiecare zi
si o sa`ti spun
iubire ca a mea...
apoi
o sa m`arunc in
noaptea
va fi
mireasa mea
e luna
corpul ei
e
luminat de soare
lumina mea
lumina mea
acelasi
dor
ma doare
dar nu sunt
trist
fiindca dispari
ci ca te pierd
in fiecare zi
si poti sa
nu stiu daca vrei
dar
intelegi ca nu mai inteleg
ce spun
ca vreau acum
sa
sti
dar nu sunt
trist
fiindca dispari
ci ca te pierd
in fiecare zi.
de safir
apari ca o lumina pala
si umbra ta
cu umbra mea
in camera lor goala
danseaza lent
atat de lent
captive
`ntr-un tangou
etern
dar nu sunt
trist
fiindca dispari
ci ca te pierd
in fiecare zi
si o sa`ti spun
iubire ca a mea...
apoi
o sa m`arunc in
noaptea
va fi
mireasa mea
e luna
corpul ei
e
luminat de soare
lumina mea
lumina mea
acelasi
dor
ma doare
dar nu sunt
trist
fiindca dispari
ci ca te pierd
in fiecare zi
si poti sa
nu stiu daca vrei
dar
intelegi ca nu mai inteleg
ce spun
ca vreau acum
sa
sti
dar nu sunt
trist
fiindca dispari
ci ca te pierd
in fiecare zi.
miercuri, 15 februarie 2012
... si ultima
si ultimul meu val
ce loveste tarmul tau
cade muscand urmele pasilor nostri
iar apele mele se retrag
in larg
iar eu ma retrag din ape
si ma inalt pe curcubeul
viselor noastre
viselor mele...
si te privesc de sus
fara
a te privi de sus
caci inteleg motivele tale...
si unii dintre norii astia
ce te inconjoara
sunt ai mei
ii recunosc...
pe tine nu te mai recunosc.
nu am pretentia
ca te-as fi cunoscut
dar m-am privit
de multe ori
in tine
si m-am distins
frumos
frumos ca tine...
desi frumusetea noastra
e una stranie...
neanteleasa.
si daca acest curcubeu
te deprima
iar norii mei te intristeaza
trimite-mi vantul
mesager
iar eu voi sti...
si norii mei se vor desface
in milioane de lacrimi
ce vor cadea peste trupul tau
intr-o zi monotona
de mai.
si ultimul meu gand
ce zboara spre tine
nu stie ca zborul lui e etern.
gandeste...
asa e iubirea
e o pasare ce zboara etern
mai sus
mai jos
fara sa stie cine a trimis-o
si de unde vine
nu cunoaste aceste jocuri stupide...
nici durerea
si dorul
refuzul...
ea nu stie spatiul
si timpul
nu stie...
ea zboara spre tine
ca ultimul meu gand.
ce loveste tarmul tau
cade muscand urmele pasilor nostri
iar apele mele se retrag
in larg
iar eu ma retrag din ape
si ma inalt pe curcubeul
viselor noastre
viselor mele...
si te privesc de sus
fara
a te privi de sus
caci inteleg motivele tale...
si unii dintre norii astia
ce te inconjoara
sunt ai mei
ii recunosc...
pe tine nu te mai recunosc.
nu am pretentia
ca te-as fi cunoscut
dar m-am privit
de multe ori
in tine
si m-am distins
frumos
frumos ca tine...
desi frumusetea noastra
e una stranie...
neanteleasa.
si daca acest curcubeu
te deprima
iar norii mei te intristeaza
trimite-mi vantul
mesager
iar eu voi sti...
si norii mei se vor desface
in milioane de lacrimi
ce vor cadea peste trupul tau
intr-o zi monotona
de mai.
si ultimul meu gand
ce zboara spre tine
nu stie ca zborul lui e etern.
gandeste...
asa e iubirea
e o pasare ce zboara etern
mai sus
mai jos
fara sa stie cine a trimis-o
si de unde vine
nu cunoaste aceste jocuri stupide...
nici durerea
si dorul
refuzul...
ea nu stie spatiul
si timpul
nu stie...
ea zboara spre tine
ca ultimul meu gand.
marți, 14 februarie 2012
caderi
si curge lenes, descompusa...
din maretia sa apusa
au mai ramas doar reci carari.
si tu cazi iar pe pieptul meu
in nopti pustii cand nu-mi mai pasa...
cand inghetat sub trupul tau
zapada cade de pe casa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)