baptirizare

M`am văzut
sferic
în întunericul
întunecimilor
auto-generate
dar acceptate
facilimente rațional
de noul univers.

aaa, aaa, aaa...

undeva în spațiul descris
de limitele neclare
ale conștiinței
frumos
neașteptat de luminos
dansau lasciv
în jurul meu
patetice
Unde Electromagnetice
iar sus
Iisus
o piramida sacra.

aaa, aaa, aaa...

cristale

reflexii de raze... dincolo de strada.
oglindindu`se pe cerul metalic, mase de aer se misca lent miscand frunzele necazute.
tremurul interior al copacilor se simte sub piept: rece, sticlos. musc o bucata de aer lingandu`ma pe buze in timp ce imi desenez pe fata un zambet tamp.

respir Antarctica... pe la amiaza.
rotocoale de abur danseaza pe retina, aburindu`mi corneea cu vise cristaline. imi contorizez secundele urmarindu`le curgerea pe abscisa timpului. curgerea asta ma omoara... zic: nu mai intoarce clepsidra, vreau sa dispar din trecut! 

se strang zapezi in sufletele noastre... simti?
nu vreau sa simti. nu vreau sa vrei sa simti iubito acest viscol de ce ne ingroapa sub maldarul de suflete ce vor fi ingropate dupa noi, peste noi.
e alb si frig, e vant si trist e afara iar ceata isi plimba vii si mortii catre nicaieri. intr`o nesfarsita procesiune.

rutina.
scriu rutine... subrutine. variabile, functii...
void hibernal
  {
    se odihnesc pe valuri pescarusii
    fara de somn... 
    fara de viata... 
    pe mare cerul e de plumb
    corabiile de gheata
    ingheata soarele in noi
    in ploi de lacrimiore.
    soare:
    linii circulare inmagazinand lumina
    cercuri ce cresc impinse de raze
    de raza x ce se deplaseaza in toate directiile...
    si x si i grec si zet.
  }

e iarasi alb vazduhul... in ceata densa, inecacioasa.
norii stau presati incetinandu`si deplasarea. ma misc... te misti dar nu ajungi la mine. nu ajunge... nu, nu ajunge cat am patimit. te vad intinsa in gradina argintie numarand stelele fixe. sub tine florile de gheata cresc, depasindu`te. ma intind peste tine ca sa te simt si simt cum ma topesc: in ochii tai, in glasul tau... iubirea ta ce ma inunda si ma ineaca intr`un ocean transcedental de vise. te simt si simt cum ma topesc... iar dupa ce ma voi fi scurs sub tine, imi va fi greu sa redevin organic asa c`am sa raman cristalizat, sub cerul tau. in stele mici de nea, in praf fluid de stele.

asfințit

   ah... e doar sarutul otravitor si aerian al zanei capricioase...
   amurgul limpezeste atmosfera, curatand liniar, praful zilei; lumina devine apatoasa si se ridica in perdele de abur dincolo de cerurile moi agatate in cuie de wolfram. decor albastru inunda treptat... aparitii stelare de gauri argintii in pieptul intunecat al cerului si plumbii stralucesc luminati de tunuri terestre, tunuri ce lovesc cu proiectile de lumina.
   de undeva din esturi poetice, vine leganandu`se pe norii rasfirati, Luna. palida si trista, luminadu`mi gandurile ce se aprind curbate in arc volatic precum luminile sintetice din lampa lui Edison. imbracate in tungsten se dezvelesc artere de circulatie, poduri si noduri feroviare. vagoane fluorescente de vise se pregatesc sa intre in gari mentale, debarcand fiinte bizare animate de motivatii stranii.
   exces de miscare din ambele sensuri. sfasiat intre noapte si zi, retractil ma dedic intunericului. grabiti, oamenii se impart in suflete diurne si suflete nocturne iar cei prinsi in crepuscul devin bidimensionali si transparenti iar lumea lor se infasoara pe tamburul timpului proiectand amintiri bicolore pe ecranul aprins in a 5`a dimensiune. 
   soarele cade in iadul deschis la apus, o cadere violenta acompaniata de ingeri ce ard, acoperind cerul cu fum rosiatic si scantei violete. fum negru de carbune iese pe gura sobei inecand casele in tristeti hibernale.

______________

e doar sarutu`ti cronic, aerian si rece
ce se intinde peste peste timp
in spatiul dintre noi.

pierduti

intr`o zi m`am pierdut
in iubire.

nu m`am mai regasit...


am auzit
c`au gasit un corp
intins pe o banca
in parc...
n`am stiut ca sunt eu
dar spuneau 
ca in timp ce`l duceau
sa`l ingroape
eu soptea obsesiv
sacadat
numele`i.



intr`o zi m`am pierdut
n iubire.

nu m`am mai regasit...


am vazut
la TV
chipul sau.
cerul sau dislocat
ce`l urma
chipul sau
corpul sau imobil
si pe ea
ce plangea.



intr`o zi m`am pierdut
in iubire.

nu m`am mai regasit...



mi`a oferit adapost
in bratele sale
si cer in visele ei.
m`a imbracat in iubire
coroane...
flori de crin
flori de tei.
lumanari mi`a aprins...
cand lumina s`a stins
pentru noi
buzele`mi au
atins
buzele`i...



intr`o zi ne`am pierdut
in iubire.
nu ne`au mai regasit...

metempsihoza

trezește`te iubito și umbla pe asfalt
dezbracă`ma de doliu și ziduri de bazalt
iți sprijine umblarea prin lanuri de noroi
iar ploile albastre din marea de deasupra
îmbrace în lumina preaalbi`ți umeri goi.

trezește`te iubito și calcă pe morminte
departe de agheasma și revelații sfinte
învață sa adulmeci savoarea pielii mele
când ma dezbrac de raze și ma îmbrac in stele.

trezește`te iubito din somnul tău de veci
o placa de beton despica și desparte
pulsația unitara a doua inimi reci
un suflet întrupat în corpuri separate.

trezește`te iubito și umbla`te spre mine
desfă tot ce te leagă, si tot ce te reține
în stratul inferior al somnului galvanic
și`ți voi deschide poarta ținutului organic.

trezește`te iubito și calca pe asfalt
dezbracă`ma de doliu și ziduri de bazalt
ne sprijine umblarea printre copacii goi
iar ploile ce cad din marea de deasupra
aducă clipele ce ne`au unit
pe viaţă
înapoi.

luana 02

Luana`ntinsa printre flori
culori de gâze inca vii
scrasnit de leagan
si copii ce se alearga`n
parc.

zambet senin
cerul deschis
Luana se ridica lin
hipnotizata de un vis
absurd.

si raman singur pe asfalt
si sangele imi curge cald
din vene.

vin popi si doctori sa ma vada
fara sa fiu....
necunoscuti sa inteleaga
ce n`am putut sa stiu.

apoi sunt mort
apoi sunt viu
si mor constant
fara sa stiu.
fara sa stiu de mine...
intins pe spate
descompus 
ma recompun in tine.

si ne lasam impinsi de val
deoparte
neangropate, undele se`ntind
concentric
dincolo de moarte,


culori de gâze inca vii
scrasnit de leagan
si copii ce se alearga`n
parc.

luana

Luana n`a iesit din casa
dar dac`ar fi iesit
ar fi iesit destul de rau
si`ar fi intrat destul de repede
in lanturi si chili crestine
in intersectii bizantine
sali cufundate in mistere
blocaje si artere.

Luana si`a iesit din minti
dar a iesit subit
de dragul dragilor parinti
pe care i`a iubit.

Luana n`a iesit din casa
dar dac`ar fi iesit
ar fi vazut cerul bolnav
si codrul desfrunzit.
ar fi simtit dureri straine
tipand distant din mii de guri
si libertati soptite palid
de dupa cusaturi.
si pasi pierduti doi cate doi
pe asprele carari
acompaniati in zborul lor
de stol de lumanari.
Luana si`a iesit din minti
iar visele ce le purta
s`au revarsat pe scari
rulante
iesind din palma sa.

Luana si`a iesit din minti
dar a iesit subit
de dragul dragilor parinti
pe care i`a iubit.

băbuţe

toate acele băbuţe
înfășurate în amintiri
sulfuroase
ridate de doruri
materne
și mănate
de ganduri simple
spre
nimic.

toate acele băbuţe

așteptând
în pragul porții
copii
cu copii
ce nu vin.

 
toate acele băbuţe
ce bat cărări
de biserici
cărări
de cimitir
pentru a`si hrănii
morții
cu fum
de tămâie
și ceara
de candela
și lacrimi de ochi goi
suflet trist
apăsător
nevăzător
de greu.

toate acele băbuţe...

și altele...

ce vin încet

coborând de pe dealul timpului

învinse de ani

grei.

gânduri

negre.

apăsate

de gravitaţii/gravităţi verticale.

toate aceste băbuţe
înfășurate în amintiri
sulfuroase
ridate de doruri
materne
și mănate
de gânduri simple
spre
nimic.

                                                      Martha Walter - Town Meeting

nocturna

noaptea asta fi`voi lucid. nici o pleoapa nu va cadea peste fereastra, nici un clipa nu va trece clipind in ochii tai. o sa`mi asez asteptarea pe genunchi... ingenunchiindu`ti indoiala o sa te rog sa te rogi pentru mine. pentru noi, adica... visele vor zbura, inconjurand in spirale becul incadescend palpaind filamente dispuse in paralele finite, corzi intr`o harfa luminoasa, dezacordand chemarile de ieri. noaptea ne va bate in geam iar geamul va alunga noaptea in valuri concentrice de lumina. va fi spectacol in camera noastra, spatiul nostru, cubul nostru de beton si sticla caruia i`am decorat peretii cu picturi imaginare. si fiecare colt e o poveste de iubire proiectata dincolo de spatiul nostru, si fiecare perete e un plan depanand povesti: ecran de proiectie a multiplelor noastre vieti.

noaptea asta... lunga... perfectionandu`si intunecimea cu fiecare ezitare a generatorului invartind un rotor oxidat de serile acide, mestecat de dunele de praf. noaptea asta ce vine, urmand noptii acesteia ce sta, ne va reda simturile moarte, ingropate sub metrii nesiguri, inegali, de imaginatie. in cealalta noapte vom juca tot impreuna... ca in toate noptile de cand existam... ca in toate noptiile cat vom mai exista, schimband doar rolurile si pastrand firele de iubire ce ne lega de Luna.

o noapte omogena, deplina, incercam sa creem... ca cele din picturile medievale. o noapte nebiruita de stele, stele fixe, stele artificiale ce stau consumandu`si gazul trimis de conducte rusesti. o noapte deplina doresc, sau, cel putin, una arctica. si ceasul deapana povesti scurte povestind despre moarte. iti astup bland urechea stanga cu palma dreapta iar in urechea dreapta iti soptesc iar imagini proiectand iubiri, iubiri eterne, radiind concentric, si remanente`n amintiri.

inchide ochii, draga mea, e noapte...

noapte buna.

Static 5

     incep, tot mai des, sa ma simt depasit. nu lasat in urma ci ramas in urma. ma asez putin... apoi, ma intind pe spate urmarind norii. stoluri de nori ce merg undeva... unde? oriunde gasesc spatiu... oriunde gasesc apa... oriunde gasesc apa, imi las sufletul sa pluteasca decolorandu`si aripile in spatiile discontinue ce`mi traverseaza bucata de cer.
      incep lucruri fara a le termina... mi s`au sfarsit cararile in spatiul acesta nesfarsit, ingustate de distate enorme si obosite de semafoare urbane plantate de fiinte obtuze, deschise exagerat de mult spre modalitati concrete de inchis drumuri, orizonturi... care orizonturi? nu mai stiu... stiam? stiam candva... cel putin noi... noi, cei ce stateam pe teren fix, noi, ancorati in sol fertil, organic... pe straturi de flori, praf de stele si vise... oare am uitat sa privim inafara? in afara de cateva cotloane si galerii constiente, realitatea mea e disperant de saraca. noi modalitati de distragere, abstragere, retragere in sine, refuzand atingerile. ating puncte dispuse coliniar, puncte moarte insemnand spatii goale parasite de fiinte pline de sine, golite de sens, substanta si scop.
      incep sa ma gandesc la viata... descompus. obosit de destramari interioare, caderi... sinusoide. incep sa ma gandesc la viata. gandesc deci traiesc teama mortii. Renee, am murit intr`o noapte de toamna! Renee, nu era soare! nici cer, nici lume... nici nimeni sa`nteleaga ce dureros de vii pot curge gandurile repezi in teasta unui mort. dar mai exista inviere pentru noi, noi, astia neghidati de rau sau bine.
      incep sa ma transform... sti, ca aia din filme ? la inceput doar picioarele... nu mai dor. cand merg, alerg, inot, zbor, stau... strivesc puncte negre pe asfaltul gri. sunt doar puncte... puncte taratoare, puncte statice... puncte zburatoare... linii de camp si de forta... normale, anormale... vectori. in cozi lungi de vector sta libertatea mea de miscare.
      incep sa ma simt depasit de tot... de toti. ma simt, mai ales, depasit de tine. sunt fericit ca m`ai ales... dar sti tu oare, draga mea, ca ai ales ramanerea pe urma? nu pot sa mai alerg spre nicaieri ghidat de iepurii cei mari, am plumb topit in conglomeratul neural si gambele de sticla. lasa`i sa treaca... sa ne`ntreaca... am plumb depus in ochii, in creier... si cand te`ating sa te sarut pe buze`ti las oxid de zinc.
      incep sa ma simt... iesind din nesimtirile semenilor mei, fiecare inteles ce se adauga gramezii de cunoastere reprezinta un castig afectiv. acum simt cu creierul, in nuante de gri. imi scutur podoabele stilistice si ma dezbrac de culori. gol, cu vantul in fata, imi ridic mainile. trupul meu devine o cruce in mijlocul niciundelui. in mana Sfantului Spirit, mobilul seamana pe ogor cuvintele lui Corgan si generatii de tineri, ca mine, cad scelerate/secerat intre randuri. ne`ati secerat inainte de a incolti dar incoltim in coltii celor ce urmeaza... teme`ti`va! putini ma inteleg... dar intelegerea este doar unul dintre elementele aliajului ce va va rapune.
      incep sa ma echilibrez... pe umarul stang port binele, emanand iubire si intelegere, deschidere si compasiune. pe umarul drept port ceva greu si eterogen ca o vina; ca mai multe vine... vine rosii si vine albastrui ce incep sa se`nvineteasca... vine pline de sange coagulat si vine goale in care sangele refuza sa vina... sa curga, sa bata.
      incep, tot mai des, sa ma simt depasit. nu lasat in urma ci ramas in urma. ma asez putin... apoi, ma intind pe spate urmarind norii. stoluri de nori ce merg uneori, undeva... cand? oricand gasesc timp... unde? oriunde gasesc spatiu... oriunde gasesc apa. oriunde gasesc apa, imi las sufletul sa pluteasca decolorandu`si aripile in clipele inegale ce`mi traverseaza bucata de timp, in spatiile discontinue ce`mi traverseaza bucata de cer.
     incep sa iau apa. titanica masinarie psihica incearca sa sa reziste naturii. fiecare eu ce ma compune isi face treaba si fiecare spatiu dintre euri incearca sa ma descompuna. fisuri ce despart bucati de euri. straturi dense de euri ce invelesc straturi vulnerabile... euri calme si euri instabile. continui sa iau notite: singura continuitate pe o cunosc. singura certitudine fiind continuitatea unui proces de cunoastere. 
     incep iar sa incep ceva etern, neterminabil... incep sa cred ca incep iar sa cred ca nu`i nevoie sa termin ceva... nu`i necesar sa termin nimic. nici cand termin ceva nu mai simt nici o satisfactie, nici cand incep ceva nu simt c`am inceput...
      incepand de astazi, toate inceputurile de ieri converg in isvorul ce curge spre inceputul de maine, constientizate in aceste momente ce nu apartin exclusiv aziului.

clipa

 

     am mai fost aici... e neschimbat seninul ochilor tai despicand valuri de umbre, seninul ochilor tai coborand fire de lacrimi intre care imi tes panza de iluzii. am mai fost aici... tin minte locul si spatiul dintre noi... un spatiu necreat de noi ci impotriva noastra. am fost aici partial, am fost aici intreg... complet adica. la o adica as putea sa iti descriu ce am simtit: ce m`ai facut sa simt si tot ce m`am facut ca simt. contradictie. a fost noapte si dimineata dintr`o data, ca atunci cand soarele nu`i rasarit inca... si inca te temi ca s`ar putea sa cazi in haul dintre tine si tine, inghetand constrans, departe de lumina.

+

am pus un semn de plus intre noi
si am creat o suma
necontaminata de
egal.
intre bine si rau am ales
nealegerea.
am neales tot ce vroiam
intai sa aleg
dar mai ales
am neales
iubirea.

am cantat...
numere prime ce cresteau
evoluand exponential
expunand
principii sterile
neconvingatoare
apoi am neales
sa tac.
am tacut din neconvingere
convingandu`ma
ca e neconvingator
sa canti
crescand in sine
principii sterile.

tot ce mi`au dat
ai mei
mi`au oferit pentru a da
mai departe...
-aaaa, daaaa?
a da.
-ce frumos suna, am zis eu
mie
nu era nimeni
acolo....
sa primeasca.
tot ce am luat
am smuls
pentru ca nu aveam nevoie
dar nu am stiut ca nu aveam nevoie
pana nu am luat.
iertare!
am luat iubiri ce nu erau pentru mine...
am visat sentimente ce nu imi erau destinate.
am stors lacrimi, lacrimile lor...
am strans din dinti, dintii mei.
am scris dureri pe care nu le`am simtit dar le`am vazut in ochii lor si n`am putut sa le pierd dar m`am pierdut in ochii lor, stergandu`le stralucirea cu zambetul meu permeabil, cu buzele mele uscate de atata dorinta... pamanteana.

nu e amuzant? nu e, oarecum... jenant? eu, indisolubilul... cel cu sira spinarii dreapta, si lunga... cel ce isi hranea vertebrele cervicale din Steaua Polara sa... sa nimic. nimic care sa... niciunde ca sa... devin tot mai rupt pe drumul meu. consistent dar rupt. viata mea e o guma de mestecat ce s`a intins exagerat de mult. sunt parti de eu rupte si aruncate irecuperabil, sunt parti de eu rupte si ramase in urma... sunt euri care se golesc de sens si se umfla, ridicandu`se, inaltandu`se in cautarea unor sensuri inalte. ele sunt tot mai putin eu... poate n`au fost eu, niciodata.

am vrut sa scriu despre un cantec...
unul ce ma fascina
pe vremea cand undele sonore
dansau singure.
doar deschideam gura
si notele se raspandeau
pe cerul violent-vibrant
aducand odata cu ecoul
buzele`ti.
iar buza de jos era o pruna
iar arcada de sus
era o buza.
eu nu te stiam...
dar muzica ne stia
si ne strangea in gravitatii
inumane.
iar eu te`am botezat
Omega
in fluviul ce curgea in jurul nostru
si se varsa doar in sine.
tu mi`ai zis Incipit
asa ca am inceput sa te visez...
iar intr`o noapte am visat
ca intre corpurile noastre
din solul inca umed
nedespartindu`ne pe veci
se inalta un
Plus.

cer contractabil, colivie extensibila

noi alergam prin colivie
in timp ce cerul se contracta
n`ai sa ma prinzi
sunt prea rapid
urmand o cauza dreapta.

ne liberam
visand comori
ascunse`n libertate
dar libertatea
ne ghideaza
inspre
fatalitate.

in inchisoarea mea
de fildes
ma simt ca`ntro cetate
iar printre gratii
de argint
doar vantul
ceasu`mi
bate.

        *
     *    *

__________
CERNEALA

cer

ceva
ceva ce se cheama
ceva ce se vrea
ce va ce se urca
peste ceva
ca sa
stea.

1ma stea.

mi`am vazut inima
asfintind
rosie
incercand sa apuna
dupa un stol de nori.

a 2a stea.

norii erau vopsiti
in cenusiu.
cenusa lor cadea
pe strazi aprinse
de luna.
o alta luna...

o alta stea.

privindu`mi inima
pe cer
m`am indragostit de
Ea.
am vrut sa
o
strang
in brate...
sa`i spun ca
ceva...


a incetat sa bata...
undeva s`a desfacut...
de cer
sfasiind sentimentele
ce o tineau
legata.
acum
atarna moarta
peste

spatiul gol din suflet
ce se schimba
in ceva

ceva
ceva ce se cheama
ceva ce se vrea
ce va ce se urca
peste ceva
ca sa
stea.
__________
CERNIRE

  *   *
    *

imuabil eu

aici robul tău
x (Ics)
ce încearcă,
în felul sau
sa iubească
felul tău.

el încearcă...
calm, respiră
înțelegându`te.
apoi, vezi tu...
nu toți sunt ca el
tu nu ești el
oricât de des rostești:
-suntem la fel!
nu, nu suntem...
nici pe departe.

dacă as gândii
cum crezi tu ca gândesc
atunci când presupui
că ai aflat ce gândesc
atunci, gândurile alea
nu ar aparține acestui eu
ci unui alt eu pe care
incidental ai ajuns sa îl iubești.

el încearcă...
calm, respiră
înțelegându`te.
el știe
ce vrei...
dar tu nu ști
ca vrei
ceea ce el stie ca
iți dorești.
el nu poate sa îți ofere ceea
ce vrei
altfel ar devenii celalalt eu
cel pe care îl iubești
x (ori) el se tine strâns
de acest eu
singurul eu ce contează
și îl împiedica de a devenii tu.

aici robul tău
x (Ics)
ce încearcă,
în felul sau
să iubească
felul tău
fără a devenii
tu.

eu sunt un non-ceea-ce-crezi-ca-sunt.
-nu ies, nu plâng, nu mint... nu îmi pierd cumpătul (decât arareori)
-nu scriu poezii, scenarii... nu sunt artist (nici pe departe...) și nu joc teatru (e obositor și inutil)
-nu am prieteni... lucruri, locuri preferate... nu am dușmani.
-nu sunt sensibil, delicat, romantic... nu sunt intelectual, nu sunt elegant, agreabil... (nu îmi doresc sa fiu... )
-sunt ceea ce am ales sa nu fiu, sunt ceea ce intenționez să păstrez veșnic deși sunt afectat... și temporar.
-sunt începutul unei lungi călătorii spre niciunde încercând in acest timp sa devin cineva.
tu nu ești eu
iar acel eu
pe care`l proiectezi în mine
este un tu.
eu nu exist...
eu curg
sau ma rotesc
amețitor
pe rola
înfășurându`mi viata
pe tamburul negru
acumulând imagini.
nu sunt un cadru
un clișeu.
nu poți sa înțelegi un film
privind o singura imagine.
-sunt doar un film... sunt un tehnicolor 2D lipsit de happy ending.
-sunt începutul unei lungi călătorii spre niciunde încercând in acest timp sa devin cineva.

Noapte Fara Dimineata

vad case... levitand pe strazi desfundate, cufundate in semi`intuneric. vad bine, inteleg, simt cum peretii crapa dezgropand micro microfoane conectate la o constiinta universala. in invelisul lor metalic membrane vibreaza captand dureri omenesti, strigate inabusite de neputinta. aud. intind o mana spre tine iar corpul tau retractil se pierde dizolvat in unghere. te caut cu gandul te caut cu inima... te caut cu mainile pipaind betonul rece, degetele mele maturand tencuiala abraziva cu miscari nervoase de dute-vino. vino! te strig... te chem alternativ, trist sau doborat; te chem obsesiv rostind incoerent aceiasi mantra. am cedat ultimele raze de lumina, ti`am oferit ultimele`mi ganduri colorate. te chem desenand SOSuri cenusii pe usile iesirilor mele... iesiri inofensive din tiparele zilnice, din sistemele`mi mentale, din algoritmii calculati cu precizie pe vremea cand matematica reprezenta un raspuns. te chem... desi plecat`au toti spre timpuri insorite, spre viitoruri luminoase sau catre prezenturi poleite`n nuante de nevoi imediate. te chem in trecutul meu continuu, in spatiul meu decolorat, frematand inchis in calota alba, dura... craniana.

vad blocuri suspendate orizontal intre nori si asfalt, intre stele si caldaram, unele nemiscate, alele deplasandu`se dezordonat si lent spre destinatii necunoscute. vad geamuri sclipind straluciri exterioare provocate de scurcircuite prelungi. vad. simboluri golite de sens, nonsensuri nascand nonsensuri in trenuri ocolind semnificatii statice. stop! in gara liniile se contracta; de frig, de dor... de inutilitate. par parca, pasii, o infinita nemiscare ce produce stimuli. nefericita captivitate in orasul creierului meu. vad blocuri... parcuri, banci pe care ma asez... ma asez pe toate... alternativ sau simultan. bancile se autoscrijelesc scriind: asteapta! iar asteptarea imi intra in suflet prin porii ce asteptau intredeschisi asteptarea.

vad masini negre, mortuare... rasturnate pe spate, rasucindu`si rotile ca si cum strazi nevazute ar parasi aceste meleaguri indreptanduse spre orizonturi normale. vad tot ce are forma, simt tot ce misca iar constiinta mi se taraste peste acest oras pustiu ca o plaga, mestecand corpurile solide.

vad semne... aud. arome amare de smirna se catara pe firele de electricitate descarcand scantei rosiatice. copacii desfrunziti se joaca trecandu`si limbile lemnoase prin vant. ca un profet invins cad in genunchi bolborosind in soapta rugaciuni uzate, decrepite...

simt... vantul rece mangaindu`mi ceafa in timp ce vertical, pe coapsa, urca umezeala. coloana se indoaie, chemat de gravitatie, capul s`aseaza pe o piatra ce`mi rasare`nainte din solul saturat de moale. sunt obosit. posedat de frisoane las linististe alba sa cada din cer in fulgi egali topiti de intuneric. barba in piept, ochii`n pamant... liniste si intuneric. degetele`mi citesc, sadind in piatra, abraziv, numele. fetal imi astern prabusirea peste pamantul greu. si a fost noapte fara dimineata.
nesfarsit.

porunca

Iubeste`ma`
Pe tine
Ca pe sine însuţi.

Introducere In Introstatica

o durere in ceafa pe ritm de prabusire. un prosop alb inrosit de praf rosu macinat de pasi ridicand ecouri coagulate sub nori de metan. ma proptesc in peretele imaginar dintre dualitatile sadite in structura mea solibila, anticipand caderi mari de fulgi, desprinsi... in cioburi de globuri din pomul lui Craciun. mama ma asteapta cu zambet cald si maini fluturand chemari muliple, desincronizate, trimise catre diversele mele fatete, toate reflectand aceiasi apatie ce ma tine departe de oricine... orice. oricum, imi cer iertare... si fiecare rugaminte mi`e primita cu zambet cald si maini reci ca si cum orele-distanta dintre noi ar fi`nvelite`n tragica sinceritate.

un an nou. an proaspat, imaculat, iesit din forjele cerului pentru ca oamenii sa spere, sa creada... sa dispere. desfac timpul in intervale egale. n`are sens... zile ce trec fara sa stiu... anii nevazuti, inconstienti si clipe lungi... eterne. n`am viitor... dar vreau. tanjesc... tremur de nerabdare sa`mi dai ce`ai tu mai scump: viitorul. salveaza`mi acest suflet decedand continuu in prezenturi succesive; permite`i sa`ti paraziteze viitorul. de acum! picioarele tale ma pot scoate in lume, prin ochii tai pot vedea omenirea acceptabila. imi dai viata oferindu`mi lumina iar iubirea ta neviciata de dubii si reinterpretari imi dezmorteste bruma de suflet, renascandu`ma.

am spatii largi in suflet, goluri mari in cunoastere... mi`e inima fracturata in bucati temporale de vid iar sentimentele pe care tu le consideri bune (cele inofensive) sangereaza... se pierd in scrieri mici, egoiste. tot ce scriu, scriu pentru mine; tot ce simt, simt din cauza ta, pentru mine, cu scopul de a te sti ca pe mine, a te inghitii in constiinta mea. mi`am umplut gura cu bunataturi, stomacul cu bucati inerte de animale ucise... am mestecat tot ce am primit in aceasta perioada sfanta: orgoliu, generozitate, pomana, traditie... am inghitit in sila si am vomat inapoi tot ce am primit, in prima dimineata de 2013. am injurat fiecare <-Multumesc!>, <-La Multi Ani!>, <-Noroc!>, <-Sanatate!>. mi`am intors ipocrizia pe dos: tot ipocrizie... o foame profunda imi bantuie meleagurile interioare: foamea de tine, setea de noi. as vrea sa ma sfasii, uneori... si sa ma recompui, apoi, intr`o compozitie moderna, dizarmonica. as vrea sa taci, sa ma asculti tipand salbatic tot ce n`am putut sa iti spun printre randuri, sa iti pun intre soapte, sa`ti asez intre pleoape... sa vezi, sa simti, sa sti...

se lasa uitarea... mainile imi cad pe podea ca doua frunze galbene. lividitatea curge din tavan, imi inunda plamanii in timp ce repiratia mi se strange in cap.
-esti cerul, esti marea, Caline!
-sub valul de stele, nisip inecat.
-esti viata, esti calea...
-inert, infundat.
-ciorchine de vise, barbar solitar...
-astept nemurirea fiind temporar.
imi place sa te astept.
si daca vei venii in noapte... ma vei gasii aici, aprins
dac`ai s`ajungi spre dimineata... te voi chema cu glasul stins:
ia`ma!
___________________________________

du`ma!
fa`ma
din nou
noi.

lichid

de sase zile ma topesc
am devenit lichid
si curg
cand norii zboara
spre amurg
baltesc.

m`ai ratacit pe mii de cai
nici una
inspre tine
topeste`te de dorul meu
curgandu`te
spre mine.

ne`asteapta marea
intre valuri
dospite de furtuna
topeste`ma de dorul tau
sa curgem
impreuna.

______________________________

e primavara
iar
na.

te astept...