fara de suflare

mi-e draga ca o noapte de vara
mirosind a nisip umed de stele
in care ma scufund respirand
prima ei suflare.

mi-e draga ca un ocean de vise
naufragiat pe tarmul indepartat
de centrul unei galaxi
straine.

mi-e draga ca un zbor albastru
ce se intinde concentric
sub penele ce cad toamna
din aripile unui orizont
de necuprins.

mi-e draga...
e dragoste limpede in ochii ei
o dragoste ce curge din doua izvoare
reci
o dragoste ce ma inunda
in unde calme de senin
albastru
in valuri infinite de
nu stiu ce...
nu stiu cum...
inima mea
inspira
oxigenul ei
si fara ea
inima mea
...

leagan

 aruncata si recuperata...

Te simt in fiecare frunza
Ce cade noaptea pe trotuar,
In fiecare zi confuza
Ce se transforma in calvar.

Te simt in fiecare floare
Care s-a stins in parcul trist,
In fiecare ceas ce moare
Si ma anunta ca exist.

Te simt in fiecare noapte
Ce murmura in soapte reci,
In fiecare mort ce doarme,
In gandul c-am s-adorm pe veci.

Deci ia-ma in brate si m-alinta...   
Mi-e fruntea trista, bratul greu...
Si amageste-ma iubire
Ca ma vei legana mereu.

ploaie de stele

aruncata si recuperata...



 Cand ai aruncat in aer acel pod, eu veneam pe el, spre tine... da iubito, vroiam sa te strang in brate...de ce iubito? de ce? de ce m-ai aruncat in aer? am inca schije in suflet... am rani adanci pe trup, rani ce asteapta vindecarea, rani ce te asteapta... uneori, cand mi-e dor de tine, deschid calculatorul si cu durere in suflet imi privesc ranile... rani digitale dar adanci: proiectii ale sufletului meu insangerat.

Cand ai aruncat in aer acel pod, eu credeam in tine... da, erai religia mea... caci vechea religie a fost acoperita de ramurile tale: " operiebantur montes umbra ejus, et palmitum ejus cedri maximae. emittebat ramos suos usque ad mare, et ad flumen teneros ramos suos. "
 
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu nu aveam vesta de salvare, nici colac de salvare... tu erai salvarea mea iar tu m-ai aruncat in aer.

Cand ai aruncat in aer acel pod, ai aruncat in aer tot universul meu... flori, munti, stele, vise, atingeri, saruturi... copii nevinovati si nenascuti, copii nostri...

Cand ai aruncat in aer acel pod, ai aruncat la gunoi iubirea mea. iubirea mea e o floare, o floare rara... nu trebuia sa o arunci, trebuia sa o pastrezi in glastra... sa o mangai, sa ii sorbi aroma... sti, ea nu mai are radacina... dar ingrijita de tine ar fi trait mereu...

Cand ai aruncat in aer acel pod, ai largit fluviul dintre noi, ai adancit santul din sufletul meu si ai acoperit soarele care si asa era destul de palid... muncisem mult la acel pod... imi placea acel pod... eram mandru de el... de ce l-ai aruncat in aer? tu sti ca mainile astea doua au devenit inerte? tu sti ca scaunul asta cu rotile a intepenit? tu intelegi ca acest creier nu mai poate sa inteleaga?

Cand ai aruncat in aer acel pod, eu veneam pe el, spre tine... da iubito, vroiam sa te strang in brate... de ce iubito? de ce? de ce m-ai aruncat in aer?

nestare

pietre lovite de vârfuri de bocanc...
nu, nu vor ști
de ce...
vor ști doar ca se deplasează...
vor ști ca fibra lor prea dura
sa atingă...
din interior
spre exterior
simte dureri profunde
atunci când sângerează..
copii încremeniți pe stânci
privesc apusul
și rădăcini mocnesc
sub tălpi, în nopțile tarzii
când buzele`ți albastre
îngheață îngropate de lacrimi
pământii.

lătrat de câine urca inspre nori.
chemări de corbi te roagă
sa cobori.
nu
tu te scalzi în abur toxic
si te îneci sculptând in fum
un templu efemer
absurd și perimat
la margine de drum.
absurd...
dar nu ma poți convinge...
este un foc abia aprins
sau focul asta chiar se stinge?

si oamenii învârt aceleași roti
zimțate
rostogolindu`se
loviți de griji
prin praf de
motivații imediate
ca niște pietre...
nu, chiar nu înțeleg de ce...
și nu mai știu nici
cum...
dar azi mai mult ca
ieri
și mâine ca si 
azi
sunt mai încredințat ca alta data
ca e frumos
sa arzi
sa arzi pentru [ ]
și sa te pierzi în fum.

spune`mi

mai spune`mi ceva despre veșnicie
și lasă`ma
o perioada
mai lunga
sa visez.

mai spune`mi ceva despre iubire
și lasă`ma
lângă tine
la tine
sa sper.

mai spune`mi ceva...
orice
e mai bine
mai bine
mai rupe
o parte de mine
și spune`mi
din nou ca urăști sa fim
noi
mai spune`mi
ce trista poveste trai`vom
noi doi...
oricum e mai bine...

mai spune`mi ceva despre tine.
un zid de tăcere
ne tine
blazați
suspendați
la` nălțime.

mai spune`mi..

lumina lina

si dupa ce ai plecat
s-a facut lumina.

o lumina calda...
mai mult
tungsten
decat
fluorescent...
si totul era clar
si gri
monoton si edificator
intr-un fel...
acel fel enervant pentru tine

nici mie nu mi-a placut...
dar m-a facut sa inteleg.

tu intelegi
ca ai lasat urme?
amprente...
tu sti ca urmele pasilor tai
se topesc ca o candela?
mai mult tungsten
decat
fluorescent...
mai mult licar
decat
fosforescent...
mai mult
si
mai repede
decat pot eu sa absorb
sa strang
pentru a pastra
cu mine
in mine
sub forma de impulsuri
electrice.
amintiri.
sentimente.
ambitii.
dureri.

si dupa ce ai plecat
s-a facut lumina...

lumina lina.

Static 1 (Equinox)

   se zice ca sunt semn de apa... se zice... dar primavara asta eterna ma face sa ma simt usor si liber ca un abur. sunt semn de nor si semn de tunet caci azi m`am ridicat in genunchi pe oceanul de confuzie si plutesc deasupra sferei de plumb. astazi imi pot retraii ieriul si zilele ce vor sa vina sau sa`mi stea, tulburi, inainte. sunt semn de aer si de foc... sunt vortex! sunt vantul ce`mi conduce norii pe culmea unei ascensiuni orizontale: o ascensiune inegala, inconstanta... presarata cu caderi de stropi reci, stropi de semn de apa, sferici, cristalini... atunci sunt semn de ploaie, o ascensiune incoerenta decorata cu mici accente de inaltare verticala pana la punctul de disipare totala in paturile superioare de atmosfera

   se zice ca sunt semn... e un semn mic, insignifiant, indescifrabil...

   se zice ca sunt semn de pamant dar pamantul nu a reusit inca sa ma absoarba si daca pamantul va vrea, candva... sa ma inghita, ei bine, gura lui flamanda va sorbi doar aer, o halca neansemnata din paltonul meu de aer... ei da, sunt semn de pamant... sunt oxigenul! sunt plamanul ce aeriseste solul, sunt aerul ce bantuie galeriile subterane si catacombele`i mentale; sunt aburii ce ies din pamantul umed. ceata! sunt hidrogenul prins in molecule reci de apa ce condenseaza pe frunzele`ti fragile si curge pe interiorul petalelor lor albastre.

   se zice ca sunt semn... e de prisos sa cauti semnificatia.

   se zice ca sunt semn de apa dar simt combustii proprii unui semn de foc. am foc in suflet, foc in talpi... si flacari lungi se scurg pe umeri`mi albastrii arzand in trei nuante de oranj, penajul de pe spate. sunt flacari iuti, oxigenate,  parlindu`mi aripile lungi de phoenix de fiecare data cand ma `nalt mai sus de turnul tau de fildes. dar ma inalt mai sus de turnul ce te inconjoara, si ma inalt mai sus de gandurile mele innorate ce plutesc pe cerul mental al unui semn de apa, si inot in atmosfera incercand sa ies la suprafata ca un meteorit invers ce isi tine respiratia pentru a gusta, insetat, satul de gravitatiatiile`ti multiple, Libertatea. 

manea de primavara

îmi bate vântul
cuie într`o coasta;
e Eva ta
era a mea...
iar bolta cea concava
din cerul rănii mele
e înstelata de ochi reci
ca o perdea albastra.

se`ntoarce timpul
peste cap
și retrăim aceiași stare
de început intoxicat
de stoluri migratoare.
și`al nostru zbor coagulat
s`a prăbușit sub valuri reci
în unde ciclice amare
al nostru zbor coagulat
s`a dizolvat în mare.

de duca

E.W. Cocks - Balloon Leaving Dover

exista o anumita satisfactie in a intoarce spatele tuturor... a spune un <<Amin!>> sau a inghitii un <<Fuckitol>> si sa te pierzi in ceata... sau fum, sau noapte, sau abis, sau intuneric... sau in orice mama dracului simti ca poti sa te afunzi ca sa fii singur... un fel de stupefiant pentru orgoliu, un fel de calmant pentru frajurile tale de inima... pentru zdrentele tale de suflet... rufa prespalata ce esti... pentru cioburile tale de mandrie pe care le strangi pe faras si le arunci in desaga din spinarea unui tu care pleaca.

exista o bucurie a plecarii... si o tristete ce infasoara aceasta bucurie plapanda ca o radiatie absorbita de un nucleu atomic. in noaptea`n care cobori tristetea e singura lumina ce infasoara pasii tai; atent esti sa nu cazi... fosforescent, tristetea lumineaza pasii tai, plapanda ca o radiatie emisa.

exista un drum... o cale sapata de zeii tai in cartea vietii... dar zeii tai sunt scelerati sau senili... sau pur si simpu beti... de fericire, de durere, de aburi grosi de gelozie de iubire...
- esti pe cont propriu draga mea, pe calea mea esti singura... de`acum ma intorc pe -x spre ailalta vesnicie, o vesnicie negativa, lina, calda... separat.

exista si suporteri... unii mai tin cu mine chiar dac`am inceput sa dau gol dupa gol la sfanta, propria`mi poarta... ca poarta mi`e deschisa tuturor; o sete  de auto-(zi-i distrugere...) ma poarta.

exista o anumita satisfactie in a privii peste umar, in urma... si a face cu mana: - adio, draga mea! bu bye, dragi prieteni! strange`v`as in brate firavi dusmani! va las dragi necunoscuti...
- o viata frumoasa sa`mi aveti!

----------------------------------------





Depressed? Over Worked? Job Suck? Unappreciated? Family Problems? Money Worries?
When Life Just Blows.... FUKITOL!

conjunctiv (schita unui raspuns)

aceasta intrebare: http://clusterm82.blogspot.com/2011/11/idealism.html

Vincent Van Gogh - Starry Night Over the Rhone

    sa o inseli...
da, sa minti cu nerusinare prelungindu-i agonia... amagind-o in fiecare zi, in fiecare ceas... dezvoltand mecanic aceasta iluzie ce o face fericita. vrea doar sa fie fericita...

    sa o pastrezi in trup iar cand petalele ei vor lovi podeaua sa le sorbi cu gura sufletului si sa le depozitezi in memoria remanenta a inimii. viseaza s-o pastrezi etern in gandurile tale...

    sa proiectezi chipul ei pe peretele din est. icoana.
sa pictezi paradisul ei si iadul tau, si sfintii ei, si ingerii ei, si dumnezeul ei cu sangele tau. sa creada...

    sa transformi sala, celula, incinta, deci universul tau, intr-un sanctuar iar tavanul incarca-l-vei tu cu stele cazatoare si galaxii ce se sting. multiversul ei.

    sa lupti... sa lupti cu orgoliul ei, cu orgoliul tau... sa lupti pentru ea, impotriva ta, tu fiind dusmanul si prietenul ei cel mai bun.

    sa o iubesti... asa cum nu intelegi ce e iubirea, asa cum nu intelegi ce te intreaba atunci cand te intreaba daca o iubesti. sa o intelegi chiar daca e de greu de inteles; e de neanteles dar vrei s-o intelegi.

    sa-i spui ca o iubesti chiar daca nu sti ce-i iubirea... ca tu vrei doar sa-i fii aproape: s-o tii in brate cand e trista, s-o protejezi de tot... de toti... de sine insasi... sa o privesti atunci cand doarme si s-o trezesti sa vada rasaritul; iluzia unui rasarit.
 
    - priveste, draga mea! se face soare... soarele nostru nu va mai apune.

Claude Monet - Sunrise (Impression, Soleil levant)

alb de gri

     e gri cerul... putred si gaunos, acoperit de nori grosi de calcar.
     sti ? e griul ala ce ne intuneca intr-un mezzoforte spre smorzando infundand fiecare licar de visare, fiecare strop de minima motivatie ingheata in varful unui turtur cristalin inainte de a lovi oceanul sperantei.
     m-am plimbat azi printr-un corp de spital... unul, oarcare... erau mai multe trupuri de spital, toate gri, dar l-am ales pe asta...
     oamenii erau tot gri...
     peretii erau albi.
     imbracati erau peretii de un luciu sinistru de faianta de ani 70... ca o tabla de sah. mat pe negru, pe bucatiile lipsa...
     pe coridor, din sens opus, venea moartea... si ea era imbracata tot in alb... simpla, palida si trista ca o... ca si cum vazand-o pe un peron de gara m-as fi indragostit de ea... frumoasa si captiva in corpul ei de spital. si prins in corpul ei paseam plutind pe dale eterice de portelan dezagregate in mii si mii de vise iar pe coridoare se miscau fantomatic halate albe
     e liniste... de o vreme e liniste inautru, in fiecare inautru din launtrul meu... un fel de liniste incarcata, o liniste sensibila care se dilata
     -hai sa iti luam pulsul
     -nu, nu vreau sa stiu... nu vreau s-aud cum nu mai bate...  

Georges-Jules-Victor Clairin - Ophelia In The Thistles

doar uneori...

Uneori obosesc sa fiu puternic
si alerg
inapoi.
cand obosesc...
ma intind peste plaja de liniste
ce se intinde la marginea
copilariei
ascult valurile de speranta
adunate intr`o scoica
spiralata
si aud...
te aud:
- Ai grija!

Uneori obosesc sa caut
si ma trantesc
lipsit de speranta
pe pat.
incerc sa citesc ceva...
incerc sa ascult ceva...
astept sa bata cineva la usa
sperand ca vei fi tu
dar tu nu bati
si caut prin memorie
alte usi...
- Ma iarta!

Uneori obosesc sa fiu puternic
si alerg
inainte;
cand obosesc
stiu c`am ajuns acasa
si ma intind pe linistea de piatra
ce curge ca o cascada.
simt inevitabila
cadere...
dar ma intorc
fiindca aud...
si te aud:
- Ai grija!

Fuseli John Henry - Silence

solie

sunt expansiv iubito
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.

hai sa nu ne amagim...
deci, draga mea
profita de momentul meu de sinceritate
si intelege...
nu_ai_nici_o_sansa ***
deci hai sa cadem
de pe piedestalul tau
la pace.
promit sa iti crut
orgoliul
familia
prietenii apropiati
colegii
dar toti fostii tai iubiti
vor fi executati...
de ce sa mint
ii urasc.
pentru ca visez ca te iubesc
ii urasc
si poruncesc
sa moara.
pricepi?
nu pricepi.
mai simplu...

sunt expansiv iubito
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.

va fi razboi.

fa un gest eroic
si salveaza-ne
de chinul asta...
spala acest sange ce va curge
intre noi
sterge toate cuvintele
grele pe care ni le vom
arunca
invie toate acele sentimente
frumoase
ce ne-au legat
odata
o data
o singura data
accepta-mi expansiunea
sau altfel...
mai simplu...

va fi razboi.

sunt expansiv iubito
ar fi bine sa iti imprejmuiesti
cetatea cu ziduri inalte
ar trebui sa investesti mai mult
in sistemul tau defensiv.




_______________________

am scris trei "chestii" azi... i le-am dat lu` sora-mea pe mess sa le citeasca si sa imi zica care ii mai faina... a ales-o pe asta. i-am zis "you know shit... k aia care incepe cu N e cea mai faina"
apoi le-am recitit... si le-am recitit.. si le-am rerecitit...
si am cedat.
ca asa sunt eu... viteaz si expansiv :D

peste

ti s-a intamplat
iubire
sa iubesti mult pe cineva
si sa alegi
pe altcineva?
mmmm?
pentru ca altcineva
e dulce si cald
e simplu si bun
si altcineva te iubeste
cu o dragoste lina
si te asteapta
chiar daca te gandeai sa nu te duci...
si te iarta
chiar daca ce faci tu e de neiertat...
si te mangaie seara pe frunte
cu mainile ei moi
si degetele ei subtiri
strang tot noianul de ganduri
negre
si il arunca
departe.
departe de voi...
de iubirea voastra.

ti s-a intamplat iubire?
mie mi se intampla...
e iubire?
- e peste iubire.







-------------------



eu iubesc
si pesteiubesc
si uneori
eu nu urasc pe nimeni


dincolo:  http://clusterm82.deviantart.com/journal/mai-presus-de-288143891

descuamare

imi e asa o sila de mine
vreau sa ma...
sa te
previn.

desparte-te de mine
eu asta...
pe adevaratul eu
l-ai pierdut
deja.

desparte-ma de tine
ca sunt
incapabil
sa...
necompetitiv
sa...
prea prost
si
prea idealist
sa...
rup
orice
chestie de care sunt
legat
sau prins
sau tras
sau stau
atarnat.

imi e asa o sete de tine
vreau sa ma...
sa te
previn.

William Turner – The Shipwreck

asa de plin de multe... deci sensibil.
atat de rational...  self-conscious
si naufragiabil.
Eu.

i. love. her.

- I never said, 'I want to be alone.' I only said, 'I want to be left alone.' There is all the difference.

- The story of my life is about back entrances, side doors, secret elevators and other ways of getting in and out of places so that people won't bother me.

- There are many things in your heart you can never tell to another person. They are you, your private joys and sorrows, and you can never tell them. You cheapen yourself, the inside of yourself, when you tell them.