Scriptura Cuvantului

la inceput, se spune, a fost cuvantul... dar eu cred ca la inceput a fost "cu" apoi a venit vantul si a spulberat ce era dincolo de "cu" ramanand "fara". simtind "fara" in interiorul meu, intr-o noapte de toamna... am hotarat, Tata al meu, sa reantregesc "cuvantul" ca la inceput...

se zice ca Tu esti Unu iar calea spre Tine e una. ma iarta Tata dar ea nu se indreapta spre Tine iar eu ma indrept spre ea gandind`ma, uneori, ca merg intr`o directie gresita. la capat de strada mor si atingeri, si nazuinte, si patimi... dar patimind alaturi de ea pana la capat de strada, inteleg ca Tu intelegi ce`i iubirea si imi ierti indrazneala de`a iubii.

se spune ca portile Tale sunt pazite iar in gradina Ta se intra tiptil, pe varfuri de deget mare ca `ntrun spectacol de balet. Tata, daca e necesar... eu pot dormii afara sub cerul instelat de Tine cu vechiile mistere si intrebari pagane. asaza`o Tu, pe ea, in Paradisul tau, pe locul meu... in locul meu. ai grija de ea asa cum eu as fi avut grija de Tine de te`ntalneam pe drum, bolnav, infometat si trist - lipsit de aparare.

la inceput, se spune, a fost cuvantul... eu cred ca la inceput a fost "cu" apoi a venit "vantul" si a spulberat ce era dincolo de "cu" lasandu`ne, asa cum ne sti: incompleti. eu cred... dar uneori imi pierd credinta fiindca intre cerurile Tale si pamantul Lor am mai ramas doar Noi:
 
eu si cu vantul.

_______

Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.  (Ioan 1 cu 7)

De Salvare

aprinde`te in faptul serii
ca bradul verde de Craciun
si lumineaza`mi cartierul
sa vad prin darele de fum.

aprinde`ma in miezul noptii
sa ard pe rugul urii noastre
cuprins de piept de bratul mortii
scoate`mi sageata dintre coaste
si lasa`ma sa cad pe stele
adancind ranile deschise
in constelatii paralele...
in paradisuri interzise...
in constelatii nevazute
plutind pe hartile rescrise
unde firave si tacute
se`ntind gradini de flori de vise.

aprinde`te in asta noapte
sa nu ma ratacesc pe drum
alfel, in zori, pierdut departe...
n`o sa mai stiu
sa sper
sa cred
sa vin
sa pot
sa`ti spun...

__________

ca nu stiu ce ar mai fi
de spus.

To Build Up An Illusion `Till It Makes You Sick

original

de ce?

sa bi ri lai
ca do si se nai bas
ni re mai.

di ce no se
al de al ve vai ce
ura no te.

um tum lum ve di re dum
lum tum ser ve di re ver
plo eto eu sum con ter
plo asi nu am cum sum

ol om in tu
ti am orr an qvi mente
em ina piu.

ar e la se
po un po te can ta
de ce?

cantec de Inviere

muribunda iubirea pe pat de roze, sangerand valuri albastre de durere prin rani deschise de spini de flori inflorite in luna lu` Mai.
-mai stai!> am zis... < macar pana la toamna...
-nu simti?> a zis... < m`asteapta`n gand, inaripat, salbatic vant de iarna...
si ridicandu`se incet de pe frunzisul colorat in umed, deschise larg fereastra spre amurg si s`arunca in zare.

am regasit`o intr`o dimineata de alta primavara in cuibul nostru ridicat pe varf de stanca, inecata in proria`i ploaie de lacrimi.

am intrebat`o <de ce plangi, tu, singurul meu meu Ceva, pe lumea asta...? 
nu mi`a raspuns... m`a intrebat <indiferent, pe drumul tau, de ce ai omorat iubirea?

inchid ochii si imaginar incep sa cobor spre poalele muntelui, in trecut, pe axa timpului... rememorand si vizualizand fiecare urcus si coboras al urcarii noastre. si totul e mort pe drumul meu: pasari impietrite pe ramuri de metal, note amutite pe corzi casante de fonta, lacuri si rauri inghetate, iar jos pe plaja, la nivelul marii, nici un indagostit nu reusi sa supravietuiasca.

-oh, nu, iubita mea... cand ti`am articulat intaiul te iubesc, vroiam sa reinviu iubirea; pentru ca jos, acolo unde stam si te visam si apoi visam aproape amandoi... iubirea, draga mea, murise.>

perpetuum mobile

in cealalta viata, daca tin eu bine minte, sufletele noastre dansau pe valuri rubinii de vin tarziu, in nopti tarzii, in lumi tarzii... neametiti de aburii de alcol ce se ridicau conturandu`ne somn pufos, pe nori adormiti in ceruri transparente din sticla de quartz.

 

nici prima ninsoare n`a reusit sa ne opreasca... iti amintesti?
alunecam pe planuri inghetate ratacindu`ne in codrii matematici proiectati din figuri simple, tridimensionale. conurile brazilor se ridicau dincolo de marginea superioara a monitorului iar muntii piramidali din departare pareau prea low poly pentrut a fi adevarati; cu toate astea dansam... nu mai stiam sa fim despartiti, amandoi neprivim, si amandoi neascultam clinchetul metalic ce iesea pe gura aurita a demodatei cutii muzicle.
cand m`ai trezit in luna lu` Marte, confuzia era atat profunda incat nu stiam daca sunt prea jos sau prea sus... oricum, tu fugeai pe pamant umed cautand miezul zilei, cautand centrul universului tau, departe de intuneric, departe de confuzie, de mine... uitand in acel moment de nebunie ca centrul universului tau e centrul universului meu, fugind de mine fugi de noi. hai sa dansam, iubita mea! excentrici, debusolati... exact ca`n vietile trecute.

nici prima ploaie de primavara nu a spalat urmele pasilor nostri, fantome negre ma urmaresc in ceturi laptoase iar cand ma plimb noaptea pe strazi semi-obscure, toti trecatorii poarta masti cu chipul tau.

indata ce ideea primaverii incepe sa se dilueze in valuri de caldura de origine necunoscuta, gandul meu ingenuncheaza si aplecandu`si reverent capul in fata ideei de Tu iti intinde rugator mana cerand un ultim dans. unul etern.

------------------------------------------

there once was a boy called Vincent

neliniste

... iar peste linistea ta se va asterne linistea mea; o liniste grea si adanca... iar ale noastre linisti contopite vor luneca in linistea eterna.
buh bye! o seara linistita!

t cunosteam

ce pot sa iti spun...? decat ca...
nici asta nu pot sa iti spun...
totusi
as fi vrut sa sti ca...
indiferent de...
sau...
ar fi fost bine sa sti.

eu uneori nu imi gasesc...
nici...
reusesc
aproape niciodata.
dar cred...
ca uneori
nu foarte des
profundul inteles
al...
devine clar
senin...
ca cerul...
de deasupra
lor...
indragostitilor.

si cad frunze...
de dor
ce dor
in inimile lor...
indragostitilor.

noi suntem intre...
tu pe un...
eu pe o...
niciodata
langa.
altul...
alta...
as fi vrut sa...
sti?
noi mergem nicaieri
pe langa...

...ma cunosteau a tale visuri toate, tu nu recunosteai...

Static 3

un alt miez de noapte cu fereastra deschisa spre sud. e prea tarziu sa adorm... e prea banal sa visez, e cald si bine, placut si calm, iar echilibrul ma impresoara incercand sa ma scufunde in linistea profunda asezata sub urmele pasilor ei pierduti.

cafeaua e rece si amara iar zatul abraziv se taraste, aglomerandu`se la radacina limbii. un ultim val de cafea imi spala creierul iar gandurile incep sa se adune in amonte, dezvelind matci abisale intr`ale mele spatii cognitive, spatii maloase, acoperite de sentimente moi, nevertebrate.

greierii urla spre punctul ceresc ocupat asta`toamna de luna. imi lipseste luna... si luna lipseste in aceasta noapte desi o vad luminoasa, neclintita, zambind pe orbita unui alt obiect, luminand visele unui alt indragostit, locuind pe suprafata unui alt cer. cri, cri, cri, ganduri gri... e o gaura`n cer, si cersesc ceresc ajutor cerului. imi lipseste luna...

aer curat, intentii curate... incerc sa imi aerisesc sistemul afectiv descretindu`mi cutele de incrancenare, aspirand praful ce maiestuos ingrpat`a defuncta`mi inima. si sap in suflet, sap in gol... straturi de vid ma despart de un raspuns... cad mai adanc, mai adanc... atat de aproape de sursa... atat de aproape de noi. ezit. imi tin rasuflarea: sunt contient ca o gura de aer ar declansa fatal infarct. tu simti? intinde`ti mana peste crestetul constientului, inchisa`n mecanismele Masinii e greu sa te eliberezi gandind.

inchide ochii... deschide`ti sufletul. imagineaza`ti prezentul nostru dincolo de timpul lor, spatiul nostru protejat in intersectia  dintre universurile noastre mentale: cald si bine, placut si calm, o ploaie de culori ne impresoara incercand sa ne scufunde in simfonia astrala vibrand sub urmele pasilor nostri regasiti.

Static 2

purtat pe diluvii limpezi de ganduri incerc sa aleg intre /mai rau\ si \mai bine/ plutind pe cioburi rectangulare de epave ramase din Arca, ramase de pe vremea lu` No`e.
sunt gol: pe dinauntru, pe dinafara. sunt trist pe dinauntru, gol pe dinafara... ochiul stralucitor in zare. jenat de intredeschisa geana: caldura de dincolo de nervul optic... blandetea somnului inmormantat in depozite de oase, cutii rectangulare in care odihnesc suflete secate de lipsa de sens... zborul unor pene salbatice de papadie... geana cade.
 
S.O.S. ! 

munti acoperiti de verde putrid, munti de gunoaie... stele de plastic desfacute din matrite chinezesti si transportate pe vesela de antimoniu ce se topeste atunci cand geana se deschide perpendicular pe linia orizontului. raze de explozii solare penetreaza atmosfera ridicand monstruoase plante pe bolta sideral carnivora ce se umfla ca o gogoasa incalzita de efecte defecte de sera.
 
ora de tranzit... alunecare obosita in vizuina de somn, infasuradu`mi spiritul in textura lemnoasa, pe brate de funie de canepa rasucita in sapte fire.

clopotnite merg pe autostrada cantand slagare de dang, dang... halelujah ! halelujah! striga profeti castrati si incastrati in formele religiilor pagane.
 
savarsitu`s`a!
 
reivierea afecteaza unde concentrice de roboti urbani si membrele lor metalice incep sa`si scarpine electronicele creiere, producandu`si senzatii ce se concretizeaza mecanic in dorinte domestice stranii.
 
iubirea se reinventeaza. in dezacord prelung gandindu`ma la tine................
 
edisonian micul oras de provincie se aprinde infierbintand`mi sangele iar entropia globulara ma face sa vars peste imensa carte de termodinamica, masa ei ma subjuga dar ingeru`mi pazitor ma elibereaza de cruce, de pacat, de supliciu... lasandu`ma prada gravitatiei.
 
newtoni, newtoni, ...toni, ...toni, ... iiiiiiiiiii.

erezie

sa bați amical un umăr de Dumnezeu și sa zici:
- mai moșule, pe mine și Ea sa ne lași pe Pământ ca-n ceruri oricum n-ai ce face cu Noi!

scrisoare in luna lu` mai

zi memorabila de agățat în cui răsucit în perete. de ce? nu știu... de dimineața știam... seara`i lichida, confuza... deci nu vreau sa`i pierd însemnătatea desemnata sa ma apere de dune desertificatoare de depresie. sa`ți spun o minciuna? pah! sunt prea comod...
 
 - evoluez!

se zice ca ieri ar fi fost ziua mântuiri mele... eram la răscruce si ar fi trebuit sa merg înainte dar uneori înainte mi se pare plictisitor. cresc, e clar... am drojdii nealcolice in cap iar mintea imi fermenteaza sub presiunea unei cavitati osoase destul de stramta pentru aspiratiile mele de intelegere a realitatihihi.
 
 - îmi bat joc!
 
e o bătaie de joc toată aceasta mascarada cu pretenție de joc. și dacă ti`as zice ca ai castigat... apoi vom merge unde?
  
- ce sa fac, mah, ce sa fac...?
 
fac ce pot și încerc sa strâng apoi mizeria ce o lăsam in urma. nu, evident... nu pot sa te las Gretel sa te pierzi in padure, in urma noastra sunt lupi flamanzi iar colții lor sunt scaldati in valuri vâscoase de bale, bale infectate și afectate de cuvinte mari, polisemantice. nu, evident... eu nu pot sa te las deși sintetizând și modelând portretu`mi mereu ma conturezi delăsător.

acum te las Gretel. te las sa te gândești... ca niciodată nu te`am parasit. parazitandu`ti gandurile... visele... am început sa`mi rumeg convingerile mințindu`ma ca relatia noastra e una saprofita, neprofitand, totusi, de mineralele tale solubile si dulci.
 
si tu sti asta.. undeva in subconștiente scufundate sub mari nealbastre de indoiala... acolo sti. acolo suntem noi: nebuni si nerai, iubindu`te si iubindu`ma, urându`ma si iubindu`te... încercând, sperând și dând`o`n bara mereu si mereu si mereu... ca prima oara când ne`am inaltat iar tu ai zis: esti prea sus pentru Noi, cazi in marea`ti!
 
o ușa crapă desfăcându`se în fășii decristalizate de bazalt apoi un pitic voinic imbracat in soric paros de mistret zise:
  
- du`te ba si te culca ca ești beat!
  
ma înturnai și turnai pe gat o sticla de otrava. stomacul se umplu de fluturi de flori inflorite in luna lu` Mai.
  
- buh bye, zise Ea!
- bu bye, zisei Eu!
  
El cazu! zise El
El cazu? zise Ea
  
- am căzut! zisei eu.

pseudodinamic

dansez cu mine... damn! sunt atât de bun...

sar și ma răsucesc si nu mai cad ci podeaua se înalta sa`mi atinga talpile dar talpile mele lovesc alternativ tavanul. si sar in maini si cad in cap iar capul imi intra prin podea si iese prin tavan si dau din cap... in timp ce ritmul se schimba iar pletele matura tavanul pe ritm turbat heavy mental. dupa ce parul meu s-a scuturat in intregime pe podea, ritmul se schimba si pe muzica simfonica, ghiocei imi rasar prin irisii ochiilor iar prin alveolele capilare ies crizanteme ce infloresc in mov si`n galben rece... si se transforma`n roz si rosu rece, caramiziu tot rece...

și cărămizi cad din cer așezându`se ordonat pe un orizont instabil, stabilizat doar de randurile complete de caramizi. si apoi toate caramizile cazute se catara peste caramizile prexistente ghidate de dorinta stranie de a umple goluri iar golurile se ascund in alte goluri astfel incat golurile ramase devin goluri intense ce se autoconsuma consumand fiecare incercare de umplere. pe nas trag zgura si instalatia electrica explodeaza aruncand in aer sclipiri galbene de violet violent. in timp ce violetul cade in albastru, beaturi negre sug rosul din galben transformand radiata termica in radiatie toxica si fiecare strat de epiderma curge in valuri fierbinti spre un port antic bombardat de aviatiile pagane in secunda de gratie doi. noi doi doi, mereu desfacuti in doi, mereu evitati de trifoii cu patru foi, exfoliindu-ne invelisul Noiului in petale de ei, eii mei, eii tai, niciodata eii nostri... astia de pe urma... niste ei de care sa ne ascundem in Noi.

și ies din cutia muzicala ca și cum mi`as iesii din minti... imi las adidasi la poarta imi arunc sosetele pe firele de telegraf si pasesc pe asfaltul umed (in universu`mi asfaltul e mereu negru si umed.)
și pășesc...
și pașii mei sunt multi
și pașii mei sunt muti
iar corpul meu desenează
eteric
dansuri ample
pe borduri de piatra de beton
ce se pierd...
ma pierd
valsând
în noapte.

___________

și uite asa mi se desface logica
în bucăți ilogice
de
deh...
nu știu ce...
nu știu cum...
nu mai înțeleg nimic din tot ce simt
din tot ce spun
alunec pe o pajiște mâloasa
Drum Bun!
îmi spun
și eii tai
și eii mei
îmi spun.