și tot ce iei, poți lua fără sa ceri
și tot ce iei, poți da o parte
mai departe
de spațiul dintre noi
ceasurile dintre noi
fumul, dunele de carbon
distanța
ce ne desparte
și ne aduce mai aproape
decât cei ce stau
din diferite motive
laolaltă
și ne ridica
sau mai bine zis
ne aruncă
într`o altă paradigmă
pe care au alunecat și alții
dar nu mai sunt
sau nu se vad
din cauza prafului
produs de cei din față.
ia tot ce vrei
tu nu vei lua prea mult
vei lua fix cât trebuie
nu cât iți trebuie
că tu vrei tot
vei lua cât este necesar
și suficient
pentru a merge mai departe
pentru a duce mai departe
distanța dintre noi.
marți, 31 martie 2015
duminică, 29 martie 2015
alpha & omega
alfa
pe drum de țară
prăfuit
se`ntind a mele gânduri
și se scobor
încetișor
le seamăn în pământul copt
pe rânduri
rânduri
de piloni cresc și se strâng
concentric
în jurul Marelui Pilon
conștiința crapă sub beton
și se desface uniform
în mii și mii de euri.
atmosferă interioară
inspir acid
expir venin
și ma răcesc în apă
construcția se scufundă lin
trădată de carbonul fin
și zgura din supapă.
adun petrol
în pieptul gol
și țeasta încă goală
pe fir de păr funingini gri
pe buze fulgi de smoală
miresme dulci de etanol
îmi colorează cerul
și păsări se așează`n nori
ușoare ca eterul.
speranța
săruta`mi rănile din piept
apoi, îngenunchează
nu te`ndoii de harul meu
caci regele veghează
nu te`nturna din drumul tău
urmează`mă orbeste
credința ta te va salva
smerenia se plătește.
credința
simboluri, moarte în exces
sinoade lungi de cioclii
în umbra unor mituri tulburi
pășesc, sticlindu`și ochii
cu ciocurile larg deschise
refuza azi sa vadă
anacronismul unei stări
statui ce stau...
sa cada.
se vând iluzii
după colt
bătrânii stau la coada.
educația
au fost și tineri
printre noi
ce sau băgat în față
caci disperarea
e chemarea
ce creste blând
sau se`nvață
tocind mereu același rând
tușind aceiași frază
sedimentând același griji
clădind aceiași bază.
societatea
ne`am răstignit speranțele
de`a lungul drumului spre stele
și am plantat blindate`n nori
păzind Calea Lactee
de noi.
omega
pe drum de țară
prăfuit
se`ntind a mele gânduri
și se scobor
încetișor
le seamăn în pământul copt
pe rânduri
rânduri
de piloni cresc și se strâng
concentric
în jurul Marelui Pilon
conștiința crapă sub beton
și se desface uniform
în mii și mii de euri.
atmosferă interioară
inspir acid
expir venin
și ma răcesc în apă
construcția se scufundă lin
trădată de carbonul fin
și zgura din supapă.
adun petrol
în pieptul gol
și țeasta încă goală
pe fir de păr funingini gri
pe buze fulgi de smoală
miresme dulci de etanol
îmi colorează cerul
și păsări se așează`n nori
ușoare ca eterul.
speranța
săruta`mi rănile din piept
apoi, îngenunchează
nu te`ndoii de harul meu
caci regele veghează
nu te`nturna din drumul tău
urmează`mă orbeste
credința ta te va salva
smerenia se plătește.
credința
simboluri, moarte în exces
sinoade lungi de cioclii
în umbra unor mituri tulburi
pășesc, sticlindu`și ochii
cu ciocurile larg deschise
refuza azi sa vadă
anacronismul unei stări
statui ce stau...
sa cada.
se vând iluzii
după colt
bătrânii stau la coada.
educația
au fost și tineri
printre noi
ce sau băgat în față
caci disperarea
e chemarea
ce creste blând
sau se`nvață
tocind mereu același rând
tușind aceiași frază
sedimentând același griji
clădind aceiași bază.
societatea
ne`am răstignit speranțele
de`a lungul drumului spre stele
și am plantat blindate`n nori
păzind Calea Lactee
de noi.
omega
duminică, 1 martie 2015
psalmul 01032015dc
și ne întoarcem...
cu spatele spre oferta generoasa, alegem nealegerea unei forme de conducere, ghidare... libertatea insecuritatii si insecuritatea libertatii. suferinta cunoasterii si cunoasterea suferintei.
da`mi tot ce ai si voi alege ce`mi doresc, neajutat de buna ta credința, voința, intentie... nealterat de teama ierarhiei prezentate in prefata.
spune`mi ca ma iubești în orice context nespunandu`mi ce iubesti la mine, ascunzandu`mi ce urasti la ceilalti, dovedind vesnic respect pentru contextul initial in care declarai ca ma iubesti.
desparte binele de rău, pot înțelege asta... dar apoi continua diviziunea pentru a te convinge ca la nivel atomic nu exista bine, nici rau... doar legi fizice formulate contradictoriu.
convinge`ma de sanctitatea vieții recitind argumentele prezentate de Natura. natura divina, natura profana... dar in final e doar natura ignoranta ce toarnă indivizi pe banda iar banda e mereu prea scurta, prea ingusta si prea devreme arunca produsele in Groapa.
individ-dualitate și aglomerări umane. sfanta treime si nesfarsita acumulare de suflete in bazinele eternitatii. eliberaza`ma sau elibereaza`te de mine. imagineaza`ti ca sunt nota ce strica simfonia ta universala intelegand ca nota e doar o simpla nota, o simpla oscilatie dizarmonica nedistingand valoarea compozitionala, nici calitatea ansamblului celest. scoate`ma din calcule! sterge`ma de pe liste! intoarce`ti privirea si uita ce am facut... ce voi face... nimic impotriva, totul pentru ceva incomplet definit. ceva ce nu stiu ce e dar devine eu fara sa ramana eu. eu stau aici, lasandu`mi mintea sa pasca ierburile otravite de tractoarele Haosului.
îngerii zboară pe campiile desertificate de neincrdere sau necredinta, privindu`ma uneori condescendent: el, cel devastat de indecizie! coloane de masini si turme de roboti merg spre mantuire, organizatii de miei si partide de lupi iti ofera motive: sa speri, sa crezi, sa lupti, sa ucizi... implica`te acum! pentru cine, pentru ce? pentru tine? pentru ei? de ce?
ochii pe tavan căutând breșe in cerul plan agatat prin sisteme complexe de carlige si scripeti deasupra. peretii transpirand soapte cal dd ochi semi`deschisi in alte parti de lumi paralele. gauri in podeaua de fier prin care se vad urmele iadurilor prin care umblam in zilele scurse in vietile trecute. zaharuri se scufunda in cana de cafea lovindu`se de zatul sedimentat, mustind duleceturi in micropori de portelan.
-mi`e dor de mine, eu, cel înrădăcinat în convingeri puternice.
-nu, pur si simplu mi`e dor de mine.
ating oglinda si unde circulare cresc ieșind din matca reflexiei mele ce deformata încearcă sa se stabilizeze. ma ridic in picioare iar camera incepe sa se invarta... nu ca un carusel ci ca un balansoar. pasesc ezitant incercand sa ma stabilizez. ma opresc in mijlocul camerei lovind bucatile de eu ce se recompun in euri ce se nasc si mor.
-nu ți`e frica de Judecata?
-au n`am fost judecat de`atâtea mii de ori? prea expansiv pentru a nu ma`ntinde dincolo de limite, prea concentrat pentru a`mi dizolva subit existenta.
-deci ești ferit de legile preasfinte
-dar ma supun ca Soarele, planetele, Luna si stelele, copacii si oceanele, Timpul... Universul, legilor fizice, dizolvând`ma ușor in Nimicul Anterior.
cu spatele spre oferta generoasa, alegem nealegerea unei forme de conducere, ghidare... libertatea insecuritatii si insecuritatea libertatii. suferinta cunoasterii si cunoasterea suferintei.
da`mi tot ce ai si voi alege ce`mi doresc, neajutat de buna ta credința, voința, intentie... nealterat de teama ierarhiei prezentate in prefata.
spune`mi ca ma iubești în orice context nespunandu`mi ce iubesti la mine, ascunzandu`mi ce urasti la ceilalti, dovedind vesnic respect pentru contextul initial in care declarai ca ma iubesti.
desparte binele de rău, pot înțelege asta... dar apoi continua diviziunea pentru a te convinge ca la nivel atomic nu exista bine, nici rau... doar legi fizice formulate contradictoriu.
convinge`ma de sanctitatea vieții recitind argumentele prezentate de Natura. natura divina, natura profana... dar in final e doar natura ignoranta ce toarnă indivizi pe banda iar banda e mereu prea scurta, prea ingusta si prea devreme arunca produsele in Groapa.
individ-dualitate și aglomerări umane. sfanta treime si nesfarsita acumulare de suflete in bazinele eternitatii. eliberaza`ma sau elibereaza`te de mine. imagineaza`ti ca sunt nota ce strica simfonia ta universala intelegand ca nota e doar o simpla nota, o simpla oscilatie dizarmonica nedistingand valoarea compozitionala, nici calitatea ansamblului celest. scoate`ma din calcule! sterge`ma de pe liste! intoarce`ti privirea si uita ce am facut... ce voi face... nimic impotriva, totul pentru ceva incomplet definit. ceva ce nu stiu ce e dar devine eu fara sa ramana eu. eu stau aici, lasandu`mi mintea sa pasca ierburile otravite de tractoarele Haosului.
îngerii zboară pe campiile desertificate de neincrdere sau necredinta, privindu`ma uneori condescendent: el, cel devastat de indecizie! coloane de masini si turme de roboti merg spre mantuire, organizatii de miei si partide de lupi iti ofera motive: sa speri, sa crezi, sa lupti, sa ucizi... implica`te acum! pentru cine, pentru ce? pentru tine? pentru ei? de ce?
ochii pe tavan căutând breșe in cerul plan agatat prin sisteme complexe de carlige si scripeti deasupra. peretii transpirand soapte cal dd ochi semi`deschisi in alte parti de lumi paralele. gauri in podeaua de fier prin care se vad urmele iadurilor prin care umblam in zilele scurse in vietile trecute. zaharuri se scufunda in cana de cafea lovindu`se de zatul sedimentat, mustind duleceturi in micropori de portelan.
-mi`e dor de mine, eu, cel înrădăcinat în convingeri puternice.
-nu, pur si simplu mi`e dor de mine.
ating oglinda si unde circulare cresc ieșind din matca reflexiei mele ce deformata încearcă sa se stabilizeze. ma ridic in picioare iar camera incepe sa se invarta... nu ca un carusel ci ca un balansoar. pasesc ezitant incercand sa ma stabilizez. ma opresc in mijlocul camerei lovind bucatile de eu ce se recompun in euri ce se nasc si mor.
-nu ți`e frica de Judecata?
-au n`am fost judecat de`atâtea mii de ori? prea expansiv pentru a nu ma`ntinde dincolo de limite, prea concentrat pentru a`mi dizolva subit existenta.
-deci ești ferit de legile preasfinte
-dar ma supun ca Soarele, planetele, Luna si stelele, copacii si oceanele, Timpul... Universul, legilor fizice, dizolvând`ma ușor in Nimicul Anterior.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)