eram pe picior de plecare.
la marginea libertății individuale
dincolo de granița, amețit de oscilațiile pendulului
Ceasului Mecanic
ascultam cum răsar mii de cizme
din solul fertilizat în mod automat
de Mașina -
întrezărisem imposibilitatea
evadării.
produse goale de conținut
clonate de factori externi in sume rotunde
creșteau în lumina unor schimbări
necesare.
visuri
trăiau îngropate în baloții necesitați
imediate
containere așteptau sa fie duse
în larguri
reduse la statutul lor de forma -
forme ce conțin forme ale unor forme
redefinite
de forme visând
împlinirea.
și vântul bătea dintr`o direcție
într-alta
inconstant.
fără sa va miște...
ridicând doar praf
peste cenușa
ce dormea
întinsa
pe întinsul imaculat
de Neființa.
încă un strat
de amintit
(mi`am zis... )
iar memoria încerca sa-și încolțească
în centrul bulbului cepos
unități de măsura.
mii de cizme răsar
din solul fertil
îngrășat
de Mașina
mii de cizme
călcând apăsat
peste tot ce-a...
peste tot ce-am...
visat?
