sub talpile mele asfaltul dospeste clabuci de sperante ce se desprind de sol si
se ridica manati de aspiratii inalte si sustinuti de presiuni ridicate si
protejati de membrane rezistente, aglomerandu`se in plapuma de nori de deasupra.
strazile se ingusteaza iar bulevardul concentric ce desparte "zona sigura" de
"zona in curs de.." se ingusteaza in plan vertical, lasand fasii rectangulare
de cer sa se reflecte in baltile straverzii cu miros de canalizare. cabluri
intind miscari dezordonate de electroni, infasurate in aerul dielectric, in timp
ce sfori despletite se cracaneaza intre A si B, C si C, C si Ef... pentru a
sustine haine spanzurate, atarnand ca niste saltimbanci.
am hotarat sa ador zilele toride de vara. pentru k nu stiu unde sunt... pentru k sufletul mi se dilata revarsandu`se in celalalt univers (ce ne contine) iar coloana vertebrala mi se indoaie compresata intre talpi si crestet. uneori imi imaginez ca ma rup de la mijloc si cad... cad in mine, remodelandu`ma in ceva sferic si gol... ca
un balon incalzit de sperante ce se desprinde de sol si sa ridica deasupra de
plapuma de nori de deasupra.
si lasi in urma "statia norilor"... suspendata intre aer si abur convins ca
ascensiunea te va duce pe "meleagurile fericirii". te dai jos la "prima" iar
emotiile nu`s ca te va prinde fara bilet... ci pentru ca s`ar putea sa ajungi prea
tarziu. e ultima... si e mereu pe partea dreapta.
campii de planete invelite de campuri magnetice ce orbiteaza in jurul unor
pastori stelari. lumi se nasc in maternitati galactice... imperii mor ucise de
nerabdarea de a se extinde, intrebandu`se mereu ce e dincolo de frontira. cand
dincolo de granita e nimic, cortina dintre real si imaginar cade descoperind
lumi noi ce se nasc si mor la granita. fiindca se nasc la granita, sunt primele
care mor.
sub talpile mele, sub plapuma de nori, sperantele se inalta... exista un timp
pentru toate dar sperantele mele se nasc tarziu si se ridica lent. niciodata nu
reusesc sa`mi depaseasca timpul.
