dac`as sta cu tine intre patru ziduri
admirand tavanul
incercand s`ascult
toata agitatia ce`ai sadit in mine...
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
ai pricepe drama
contempland declinul?
ti`ai desprinde coltii?
ai oprii veninul?
m`ai lasa iubito
sa`ti deschid bagajul
pe spinarea vietii
sa`ti desfac corsajul?
am putea sa crestem
pe aceasi creanga
inflorind constant
fiecare vara?
o intreaga viata
incercati de valuri
stand la suprafata
salvand idealuri.
erodati de moarte
in acest tumult
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
m`ai iubii in noaptea dinaintea mortii?
vei putea iubito sa incerci sa poti
sa ramai cu mine cand plecat`au toti?
rezista`vei oare sa ramai cu mine
cand plecat departe, pe tarmuri straine
am s`astept corabia ce mi te`ar aduce
din mormantul proaspat insemnat cu cruce?
daca ti`as promite c-am sa te astept
m`ai iubii mai neted?
m`ai iubii mai drept?
printre scanduri moarte
intre doi pereti
vei intinde mana ca sa ma resfeti?
m`ai iubii mai bine?
m`ai iubii mai mult?
daca ne`am desface de acest cuvant
rostit prea devreme...
rostit prea tarziu...
soptit intr`un suflet
ca sa simti ce stiu?
sa`ntelegi ca viata
asta...
(alta..)
fara tine
nu ma motiveaza...
n`are nici un sens...
si se creioneaza ca un vid
imens.
si dac`am scris astea...
toate
pentru tine
descriindu`ti sincer
toate cate simt..
te intreb iubito
cine, cine oare...
m`ar iubii mai bine?
m`ar iubii mai mult?
