30 de grade, la umbra...
la soare? suficient cat sa topeasca un om de ceara. ma ascund intre umbrele proiectate pe caldaram in timp ce pumnul meu inclestat evadeaza in ploaia de raze. deschid pumnul, intind tendoanele, lasandu`mi muschii sa se desfaca in fibre vegetale; dezgrop harti astrale in palma si linii fractale descrise`n amprente. porumbei rasar prin podul palmei si cresc pe cer, inundand in alb si gri, azurul.
30 de grade, la soare...
oamenii incep sa umble. deformate li`s fetele iar oasele lor moi se curbeaza in cele patru zari desenand dansuri elastice pe coordonatele spatiale. strada se apleaca in sinusoide verticale serpuind acorduri de clopotnita printre sssituri de locomotiva. am timp sa`mi repar trecutul caci minutarul se plimba, inainte si inapoi pe orbita geostationara.
30 de nopti de septembrie...
ecran pe tavanul din cer, lumini, miscare si umbre, actori, oglinzi si mister. ii las pe toti scufundati in trecut privind viitorul in cer si mastile cerului cad peste norii cei inalti, spaland Pamantul in diluvii precrestine. popoare de lacuste napadesc cerul impunand o noua structura sociala. masca dupa masca, fard dupa fard, cad cunoscute chipuri develind golul din suflet proiectat pe cer sau cerul gol proiectat in suflet. durerea apune cazuta in gol si golul nu mai e durere ci singuratate colectiva iar singuratatea nu doare ci strange si sufoca.
30 de grade intre hotarele sufletului...
e cald si frumos e acolo iar pasarile se astern sa pasca rumegus de sperante defrisate. caprioare gonflabile plutesc deasupra fantanii arteziene iar ochii lor caprui admira norii cenusii de deasupra. sunt 30 de minute de cadere in 23 de grame de suflet. cadere lenta, incompleta...
sunt 30 de grade... mi`e unghiul ascutit... e cald, e mult prea cald pentru o inaltare.
