Introducere In Introstatica

o durere in ceafa pe ritm de prabusire. un prosop alb inrosit de praf rosu macinat de pasi ridicand ecouri coagulate sub nori de metan. ma proptesc in peretele imaginar dintre dualitatile sadite in structura mea solibila, anticipand caderi mari de fulgi, desprinsi... in cioburi de globuri din pomul lui Craciun. mama ma asteapta cu zambet cald si maini fluturand chemari muliple, desincronizate, trimise catre diversele mele fatete, toate reflectand aceiasi apatie ce ma tine departe de oricine... orice. oricum, imi cer iertare... si fiecare rugaminte mi`e primita cu zambet cald si maini reci ca si cum orele-distanta dintre noi ar fi`nvelite`n tragica sinceritate.

un an nou. an proaspat, imaculat, iesit din forjele cerului pentru ca oamenii sa spere, sa creada... sa dispere. desfac timpul in intervale egale. n`are sens... zile ce trec fara sa stiu... anii nevazuti, inconstienti si clipe lungi... eterne. n`am viitor... dar vreau. tanjesc... tremur de nerabdare sa`mi dai ce`ai tu mai scump: viitorul. salveaza`mi acest suflet decedand continuu in prezenturi succesive; permite`i sa`ti paraziteze viitorul. de acum! picioarele tale ma pot scoate in lume, prin ochii tai pot vedea omenirea acceptabila. imi dai viata oferindu`mi lumina iar iubirea ta neviciata de dubii si reinterpretari imi dezmorteste bruma de suflet, renascandu`ma.

am spatii largi in suflet, goluri mari in cunoastere... mi`e inima fracturata in bucati temporale de vid iar sentimentele pe care tu le consideri bune (cele inofensive) sangereaza... se pierd in scrieri mici, egoiste. tot ce scriu, scriu pentru mine; tot ce simt, simt din cauza ta, pentru mine, cu scopul de a te sti ca pe mine, a te inghitii in constiinta mea. mi`am umplut gura cu bunataturi, stomacul cu bucati inerte de animale ucise... am mestecat tot ce am primit in aceasta perioada sfanta: orgoliu, generozitate, pomana, traditie... am inghitit in sila si am vomat inapoi tot ce am primit, in prima dimineata de 2013. am injurat fiecare <-Multumesc!>, <-La Multi Ani!>, <-Noroc!>, <-Sanatate!>. mi`am intors ipocrizia pe dos: tot ipocrizie... o foame profunda imi bantuie meleagurile interioare: foamea de tine, setea de noi. as vrea sa ma sfasii, uneori... si sa ma recompui, apoi, intr`o compozitie moderna, dizarmonica. as vrea sa taci, sa ma asculti tipand salbatic tot ce n`am putut sa iti spun printre randuri, sa iti pun intre soapte, sa`ti asez intre pleoape... sa vezi, sa simti, sa sti...

se lasa uitarea... mainile imi cad pe podea ca doua frunze galbene. lividitatea curge din tavan, imi inunda plamanii in timp ce repiratia mi se strange in cap.
-esti cerul, esti marea, Caline!
-sub valul de stele, nisip inecat.
-esti viata, esti calea...
-inert, infundat.
-ciorchine de vise, barbar solitar...
-astept nemurirea fiind temporar.
imi place sa te astept.
si daca vei venii in noapte... ma vei gasii aici, aprins
dac`ai s`ajungi spre dimineata... te voi chema cu glasul stins:
ia`ma!
___________________________________

du`ma!
fa`ma
din nou
noi.