=

inca un gol in suflet...
acum, daca numeri pe degete, suntem la egalitate. bate palma!
cand scoti balonul din poarta scoate`l cu tot cu plasa infasurata ombilical peste straturile superioare de gol. ia si metalul rece, iarba, fanionul...
ia scaunele... ia un loc, aici, langa mine!
am pierdut totul atunci cand m`ai egalat... acum. inegalabila senzatie.
ia loc, aici! stai langa mine in centrul terenului si priveste cum imi cad tribunele! sub noi stau goluri camuflate, crevase flamande alimentate de fricile`mi anterioare.

noapte de noapte ma`am gandit cu cine sa ma aliez in aceste vremuri de pace aparenta. jumatate foc, jumatate gheata... mai mult noapte decat ziua cea clara, lumina... ziua a sapte`a si soare. dimineata devreme sau seara tarzie... dupa apus.
dupa apus nu`nchide ochii, lasa`i deschisi sa vada linistea cea grea si amara cum izvoraste de sub muchiile lumii, improscand infinitul cu stropi de lumina rece. inspira! expira teama lasand`o sa curga intre noi, printre bratele noastre unite intr`un V mare, nesimbolizand o victorie ci un abis ce se sfarseste undeva. si cum vroiam eu sa iti zic odata, si nu doar o singura data: orice abis cunoscut e un abis ascendent, deci un abis util.
m`as pierde in bratele tale... nu ca sa ma ascund ci sa ma regasec pe mine cel inalt, cel preadrep... invincibil.
m`as pierde in bratele tale... atat cat sa`mi trag sufletul in piept, atat cat sa`ti scoti sufletul in aer curat... dar suntem osteniti de dor si framantati de soapte nocturne... si egali.

ne nastem goi si ne`mbracam in vise... ce culoare are visul tau? iti sta bine...
bine, soarele inca se reflecta pe culorile strategic interpuse, acoperind adevarata natura , modificand`o superficial, indulcind`o la nivel structural.
ne nastem goi dar nu egali. purtam un vis ce creste dar nu ne face egali. visez! am ochii larg deschisi, pupile dilatate... ne nastem multi si misunam pe suprafata unui corp ceresc pe care il consideram "al nostru". atat de multi... neansemnati... egali adica.

sarmana inflatie. baloane, baloane, baloane...
cand balonul vecin se sparge nu aud nimic, nu simt nimic; anvelopa cade, forma dispare, aerul e aer. dar noi... in continutul sentimentului ce ne compune nu vad linii ce ne separa. ar trebuii? unde ma sfarsesc? unde incepe Tu? "cand am inceput?" e, de asemenea, in ceata... tu sti o data, o zi din calendarul anilor trecuti, eu nu stiu sa fi cunoscut o alta...
mi`e indiferent sfarsitul zilelor mele dar vreau sa continuam si dupa... vreau sa ramana caldura`ti infasurata in zambet, nerabdarea`mi agatandu`se de umerii tai goi cerand alinare. impletiti in forme fluide ne vor legana bratele prietenul tau, vantul.  

jumatate noapte, jumatate zi.
hai sa renastem ciclic la echinoctii! masurile timpului au fost trasate artificial dar natura desparte exact ziua de noapte in momente ca astea.
nopti albe, zile negre si asfintit cu gust de pere moi, extracoapte. cerul decolorat isi lasa coordonatele sa fie vazute, admirate... neantelese. structuri de metal, opal, sticla de verano, alabastru; rugina mananca paralelele iar ploaia manjeste in ruginiu de primavara meridianele.
daca ma scoti la plimbare, iubito, plimba`ma la margine de ceva... ma tem de centru, de caracterul asimetric ce m`a crescut atat de rasfirat, de trepidant la orice gand de batere de aripi de fluture alb/astru. daca ma scoti din hibernare, draga mea, asteapta sa`mi acumulez curajul, sa`mi netezesc avantul ezitant... si lasa`ma un timp in negura de vise, melancolie si calma austeritate. sa`mi indesesc pulsatiile, sa fiu lasat sa las sa`mi creasca solzi de zale, gheare chitinoase si pene pe aripe. au nu sunt eu fantoma unui viitor utopic, eu, ingerul tau bland, sihastru, albestrit de doruri?

luxate`s toate caile spre rai... hai, spune`mi ca vom mosteni Pamantul!.. cand Soarele va sucomba, pe cerul dezbracat de atmosfera, noi, barem, vom fi curs pe`aceiasi raza, protejati de scoarta, spre centrul cel mistuitor al cercului ce ne inchide. dac`am urcat spre soare, strabatand pamantul jilav, tu, iedera infasurandu`mi visul, eu, coaja de mesteacan, crengi goale de metal si poame de siliciu, de ce sa nu ne afundam in sol, sa do... sa mi te port pe brate coborand ca Dante in gravitatia unei vagi origini ?
_______________________

 scrisa in primul echinoctiul al unui an. acest an.