alfa
pe drum de țară
prăfuit
se`ntind a mele gânduri
și se scobor
încetișor
le seamăn în pământul copt
pe rânduri
rânduri
de piloni cresc și se strâng
concentric
în jurul Marelui Pilon
conștiința crapă sub beton
și se desface uniform
în mii și mii de euri.
atmosferă interioară
inspir acid
expir venin
și ma răcesc în apă
construcția se scufundă lin
trădată de carbonul fin
și zgura din supapă.
adun petrol
în pieptul gol
și țeasta încă goală
pe fir de păr funingini gri
pe buze fulgi de smoală
miresme dulci de etanol
îmi colorează cerul
și păsări se așează`n nori
ușoare ca eterul.
speranța
săruta`mi rănile din piept
apoi, îngenunchează
nu te`ndoii de harul meu
caci regele veghează
nu te`nturna din drumul tău
urmează`mă orbeste
credința ta te va salva
smerenia se plătește.
credința
simboluri, moarte în exces
sinoade lungi de cioclii
în umbra unor mituri tulburi
pășesc, sticlindu`și ochii
cu ciocurile larg deschise
refuza azi sa vadă
anacronismul unei stări
statui ce stau...
sa cada.
se vând iluzii
după colt
bătrânii stau la coada.
educația
au fost și tineri
printre noi
ce sau băgat în față
caci disperarea
e chemarea
ce creste blând
sau se`nvață
tocind mereu același rând
tușind aceiași frază
sedimentând același griji
clădind aceiași bază.
societatea
ne`am răstignit speranțele
de`a lungul drumului spre stele
și am plantat blindate`n nori
păzind Calea Lactee
de noi.
omega
