și ne întoarcem...
cu spatele spre oferta generoasa, alegem nealegerea unei forme de conducere, ghidare... libertatea insecuritatii si insecuritatea libertatii. suferinta cunoasterii si cunoasterea suferintei.
da`mi tot ce ai si voi alege ce`mi doresc, neajutat de buna ta credința, voința, intentie... nealterat de teama ierarhiei prezentate in prefata.
spune`mi ca ma iubești în orice context nespunandu`mi ce iubesti la mine, ascunzandu`mi ce urasti la ceilalti, dovedind vesnic respect pentru contextul initial in care declarai ca ma iubesti.
desparte binele de rău, pot înțelege asta... dar apoi continua diviziunea pentru a te convinge ca la nivel atomic nu exista bine, nici rau... doar legi fizice formulate contradictoriu.
convinge`ma de sanctitatea vieții recitind argumentele prezentate de Natura. natura divina, natura profana... dar in final e doar natura ignoranta ce toarnă indivizi pe banda iar banda e mereu prea scurta, prea ingusta si prea devreme arunca produsele in Groapa.
individ-dualitate și aglomerări umane. sfanta treime si nesfarsita acumulare de suflete in bazinele eternitatii. eliberaza`ma sau elibereaza`te de mine. imagineaza`ti ca sunt nota ce strica simfonia ta universala intelegand ca nota e doar o simpla nota, o simpla oscilatie dizarmonica nedistingand valoarea compozitionala, nici calitatea ansamblului celest. scoate`ma din calcule! sterge`ma de pe liste! intoarce`ti privirea si uita ce am facut... ce voi face... nimic impotriva, totul pentru ceva incomplet definit. ceva ce nu stiu ce e dar devine eu fara sa ramana eu. eu stau aici, lasandu`mi mintea sa pasca ierburile otravite de tractoarele Haosului.
îngerii zboară pe campiile desertificate de neincrdere sau necredinta, privindu`ma uneori condescendent: el, cel devastat de indecizie! coloane de masini si turme de roboti merg spre mantuire, organizatii de miei si partide de lupi iti ofera motive: sa speri, sa crezi, sa lupti, sa ucizi... implica`te acum! pentru cine, pentru ce? pentru tine? pentru ei? de ce?
ochii pe tavan căutând breșe in cerul plan agatat prin sisteme complexe de carlige si scripeti deasupra. peretii transpirand soapte cal dd ochi semi`deschisi in alte parti de lumi paralele. gauri in podeaua de fier prin care se vad urmele iadurilor prin care umblam in zilele scurse in vietile trecute. zaharuri se scufunda in cana de cafea lovindu`se de zatul sedimentat, mustind duleceturi in micropori de portelan.
-mi`e dor de mine, eu, cel înrădăcinat în convingeri puternice.
-nu, pur si simplu mi`e dor de mine.
ating oglinda si unde circulare cresc ieșind din matca reflexiei mele ce deformata încearcă sa se stabilizeze. ma ridic in picioare iar camera incepe sa se invarta... nu ca un carusel ci ca un balansoar. pasesc ezitant incercand sa ma stabilizez. ma opresc in mijlocul camerei lovind bucatile de eu ce se recompun in euri ce se nasc si mor.
-nu ți`e frica de Judecata?
-au n`am fost judecat de`atâtea mii de ori? prea expansiv pentru a nu ma`ntinde dincolo de limite, prea concentrat pentru a`mi dizolva subit existenta.
-deci ești ferit de legile preasfinte
-dar ma supun ca Soarele, planetele, Luna si stelele, copacii si oceanele, Timpul... Universul, legilor fizice, dizolvând`ma ușor in Nimicul Anterior.
