stropi cristalini de ploaie
se izbesc de geamul trenului
si incearca sa curga perpendicular...
spre marginea de jos.
stropi mari si stropi mici,
stropi puri sau contaminati...
stropi sferici sau disproportionati...
fiecare
flamand sa atinga limita de jos.
unii curg repede, altii merg agale...
unii coboara singuri, altii se contopesc si curg impreuna...
altii se despart.
neonul din compartiment palpaie
intr-un ritm neregulat
iar inima mea imita aceasta muzicalitate
de mars funebru;
dincolo de geam e un univers cristalin
e o proiectie a universului meu interior
si urmarind aceasta procesiune interioara
ma regasesc in ultimul strop
ce izbeste geamul...
ba chiar imi disting fata palida
oglindindu-se in acel strop...
ochii... buzele vineti...
cearcanele adanci pictate de nesomn.
inevitabil, totul curge...
ma stiu singur
pe acest plan trasparent si rece
curgand
asistat de constiinta mea disecata;
as vrea sa fiu inauntru...
as vrea sa fiu solid...
as mai vrea o sansa.
inevitabil, totul trece...
si depasind marginea geamului
totul se intuneca
iar solul devine metalic
si strident.
sunet de roti si alunecare accelerata
apoi stop.
dans lateral intre alti doi stropi...
locomotiva suiera,
trenul se opreste...
inertia.
trenul se scutura ca un caine plouat.
ma trezesc in iarba
si alunec din frunza in frunza
ca o albina...
imi scutur aripile de polen
si zbor...
pamantul ma absoarbe.
______________________________
zori de zi se sparg peste campie
acoperind orizontul cu cioburi de nor
un soare absurd incearca sa imi incalzeasca sufletul
dar sufletul meu a migrat spre est
langa sufletul ei
departe...
pe bruma diminetii
un corp amorf
calca niste trepte
acoperite de un covor de frunze
uscate.
treptele duc nicaieri...
nicaieri e bine
nicaieri e mai bine decat
undeva...
undeva e departe
de ea.
dupa-masa este linistita...
dupa-masa functionez
ca un mecanism imperfect
ca o masinarie defecta
ca un computer infectat
gazda
unor virusi motivati de scopuri
divergente
ochii rosii:
usturime oculara...
dureri in zona cervicala...
rutina
timp pierdut
masti zambitoare
actiuni fara sens
interactiuni interpersonale.
miezul noptii ma regaseste in pat
un pat imens
infinit...
imbracat in alb si rece.
intins
citesc ceva cald
ceva dulce la atingere...
caut infrigurat acel fragment
ce ma asigura
ca maine
e ziua ce merita a fi traita
maine voi gasi
acel lucru...
acea persoana...
pentru care as muri
ca sa renastem impreuna.
