pierdut, din nou, pe strazi obscure,
strazi impletite ce duc nicaieri...
tot ratacind prin vise imature
si retraind evenimentele de ieri.
copacii inghetati se indreapta catre cer
si se intind pe bolta ca o plaga,
pretind ca te cunosc... esti un mister...
pe care creieru-mi rigid nu vrea sa il inteleaga.
iar norii se aduna intr-un vals salbatic,
danseaza frunze moarte printre cruci...
necropola-i un paradis acvatic
spre care ti-este frica, inca, sa apuci.
si te gandesti la clipele frumoase
ce s-au ascuns in colturi de memorie,
sunt palide, fragile... si nu prea numeroase...
anacronisme iluzorii pe-o carte de istorie
ca o poteca stramta brodata in asfalt,
te poarta inainte spre zilele de ieri
durerea e adanca iar cerul e inalt...
un drum obositor ce duce nicaieri.
tot retraind evenimentele de ieri
la mine, maine e deja trecut...
sfarsitul e proiectia unei reci caderi
in gol... ce seamana cu`n inceput.
