în miezul nopții
,mai ales
atât de des
atât de des
mă tulbur.
în largul mării
largul mării
momeala mă arunc
chemării
mă pescuiesc
cârligele`mi
abandonându`mă
uitării.
printre deșerturi
m`ai ales
sa`ți fiu nisip
și cer
sa fiu grăuntele de
praf
și pata de mister
.
iar când speranța
meteoric
cădea`va`n dreptul porții
vom accepta paharul plin
întins de mana sortii
atât de des
atât de des
mă tulbur
noaptea
,mai ales.
