un alt miez de noapte cu fereastra deschisa spre sud. e prea tarziu sa adorm... e prea banal sa visez, e cald si bine, placut si calm, iar echilibrul ma impresoara incercand sa ma scufunde in linistea profunda asezata sub urmele pasilor ei pierduti.
cafeaua e rece si amara iar zatul abraziv se taraste, aglomerandu`se la radacina limbii. un ultim val de cafea imi spala creierul iar gandurile incep sa se adune in amonte, dezvelind matci abisale intr`ale mele spatii cognitive, spatii maloase, acoperite de sentimente moi, nevertebrate.
greierii urla spre punctul ceresc ocupat asta`toamna de luna. imi lipseste luna... si luna lipseste in aceasta noapte desi o vad luminoasa, neclintita, zambind pe orbita unui alt obiect, luminand visele unui alt indragostit, locuind pe suprafata unui alt cer. cri, cri, cri, ganduri gri... e o gaura`n cer, si cersesc ceresc ajutor cerului. imi lipseste luna...
aer curat, intentii curate... incerc sa imi aerisesc sistemul afectiv descretindu`mi cutele de incrancenare, aspirand praful ce maiestuos ingrpat`a defuncta`mi inima. si sap in suflet, sap in gol... straturi de vid ma despart de un raspuns... cad mai adanc, mai adanc... atat de aproape de sursa... atat de aproape de noi. ezit. imi tin rasuflarea: sunt contient ca o gura de aer ar declansa fatal infarct. tu simti? intinde`ti mana peste crestetul constientului, inchisa`n mecanismele Masinii e greu sa te eliberezi gandind.
inchide ochii... deschide`ti sufletul. imagineaza`ti prezentul nostru dincolo de timpul lor, spatiul nostru protejat in intersectia dintre universurile noastre mentale: cald si bine, placut si calm, o ploaie de culori ne impresoara incercand sa ne scufunde in simfonia astrala vibrand sub urmele pasilor nostri regasiti.
