in cealalta viata, daca tin eu bine minte, sufletele noastre dansau pe valuri rubinii de vin tarziu, in nopti tarzii, in lumi tarzii... neametiti de aburii de alcol ce se ridicau conturandu`ne somn pufos, pe nori adormiti in ceruri transparente din sticla de quartz.
nici prima ninsoare n`a reusit sa ne opreasca... iti amintesti? alunecam pe planuri inghetate ratacindu`ne in codrii matematici proiectati din figuri simple, tridimensionale. conurile brazilor se ridicau dincolo de marginea superioara a monitorului iar muntii piramidali din departare pareau prea low poly pentrut a fi adevarati; cu toate astea dansam... nu mai stiam sa fim despartiti, amandoi neprivim, si amandoi neascultam clinchetul metalic ce iesea pe gura aurita a demodatei cutii muzicle. cand m`ai trezit in luna lu` Marte, confuzia era atat profunda incat nu stiam daca sunt prea jos sau prea sus... oricum, tu fugeai pe pamant umed cautand miezul zilei, cautand centrul universului tau, departe de intuneric, departe de confuzie, de mine... uitand in acel moment de nebunie ca centrul universului tau e centrul universului meu, fugind de mine fugi de noi. hai sa dansam, iubita mea! excentrici, debusolati... exact ca`n vietile trecute.
nici prima ploaie de primavara nu a spalat urmele pasilor nostri, fantome negre ma urmaresc in ceturi laptoase iar cand ma plimb noaptea pe strazi semi-obscure, toti trecatorii poarta masti cu chipul tau.
indata ce ideea primaverii incepe sa se dilueze in valuri de caldura de origine necunoscuta, gandul meu ingenuncheaza si aplecandu`si reverent capul in fata ideei de Tu iti intinde rugator mana cerand un ultim dans. unul etern.
