aprinde`te in faptul serii
ca bradul verde de Craciun
si lumineaza`mi cartierul
sa vad prin darele de fum.
aprinde`ma in miezul noptii
sa ard pe rugul urii noastre
cuprins de piept de bratul mortii
scoate`mi sageata dintre coaste
si lasa`ma sa cad pe stele
adancind ranile deschise
in constelatii paralele...
in paradisuri interzise...
in constelatii nevazute
plutind pe hartile rescrise
unde firave si tacute
se`ntind gradini de flori de vise.
aprinde`te in asta noapte
sa nu ma ratacesc pe drum
alfel, in zori, pierdut departe...
n`o sa mai stiu
sa sper
sa cred
sa vin
sa pot
sa`ti spun...
__________
ca nu stiu ce ar mai fi
de spus.
