demontarea timpului in unitati de masura
desfacerea spatiului in module comprehensibile
dezintegrarea societatii in solutii binare
recompunerea informatiei in corpusuri instabile
recrearea materiei in structuri redefinite
dominate de principiul incertitudinii
(al lui Heisenberg.)
ce sti? ce crezi? ce poti sa afli?
-nimic. dar am un raspuns la orice intrebare.
traiesc responsabil
(individ model al socitatii post-ceva)
si raspund incompetent dar politicos la orice intrebare.
nemasurabila intelegere...
ne masuram competenta in examene
capacitatea unui individ da a fi de folos
de a ne fi de folos
de a putea fi folosit in diverse actiuni:
interpretabile principii.
ne masuram neputinta
masurandu`ne aspiratiile
iluziile si necazurile.
ne potrivim disozitiile
predispozitiile
ne razvratim pana cand obosim
intorcandu`ne lasitatea pe toate partile.
ce sti? ce crezi? ce poti sa afli?
-nimic. dar ma intrebi din nou...
raspund
sunt responsabil de fiecare ezitare
de fiecare firicel de iarba arat de Masina
de fiecare glont ce se naste si zboara
de orice pandemie semanata
de orice razboi ce ne paste
si mugetul surd ce indeamna la lupta
de fiecare stea ce se prabuseste in sine
si cade, si cade, si cade...
ne`am intins destul de mult
mi`am zis
si ne`am extins in zone inca gri
nu cred ca este spatiu de mai bine
nu vad sa fie spatiu de mai mult
nici pentru cei ce merg la judecata
si nici pentru copii.
dap, fa ceva... mai spala suferinta
opreste disperarea
si fa un lucru inutil de bun
sunt de`accord cu
existentialistii
dar tind sa cred ca Jocul
e pierdut
oricum
sin orice caz
dativ
orice primesti
si strangi in limitele legii
fizice
te face posesiv
si rece.
si vremea e rece, reci sunt vremurile
si raceala creste odata cu timpul
ce se scurge si curge spre Inghetul Final
final e raspunsul ce`l cauti
indiferent de tonul vocii mele
sacadat sau lin
imi vin imagini inconstient
necunoscut
ma regasesc mergand spre nicaieri
involuntar tremur si cad
mental in pierderi de constiinta
si ma regasesc in locuri stiute
umblate...
uitate...
ma uit in uglinda
ma uit ingnorandu`mi chipul
ignoranta...
stiinta
viata
nemurirea...
Dorian Grey se`nalta in praful
hallului
sagetat de raze de soare
culoare`n obraji
nu mai vad
nimic
de lumina.
si nu vreau sa mai vad nimic
si pe nimeni
nu primesc sa ma vada.
ma ascund in idei
fug
printre carti si monitoare
cautand ceva
ceva ce trece de acest spatiu, timp
plan
ceva dincolo de ceea ce stiu, cred si pot acum sa aflu.
ceva dincolo de Nimic.
si visez ca e ceva dincolo de Nimic
dincoace sunt Eu
si tremur, si topai, si imi iau avant
si alerg, si sar
iar dimineata ma trezesc buimac, si obosit
si cu dureri de cap.
ma ridic: perpendicular pe sol privesc rasaritul
zambesc: mi te imaginez zambind
respir: am nevoie de aer, mult aer si spatiu
alerg: Pamantul se invarte sub picioare, hamsterul prinde viteza
vorbim: iti spun ce caut, imi spui ce simti si simt ca te iubesc iar iubirea devine un raspuns global, potrivit pentru a raspunde oricarei intrebari dar n`am sa folosec iubirea ca motiv, motive de scapare... ci ca o multumire, o dara de speranta, o vaga promisiune ca dincolo de biologic, disperare, moarte exista o scanteie, o legatura stransa ce trece peste spatiu, si timpuri, si organic. si daca nu vom trece... ei bine, noi oricum vom ramane ancorati in timpul nostru pasnic, un strop de apa trmurand pe buzele Cascadei.
