un înger blând
s`a sinucis
aseară
într`o gara.
avea pe suflet
o povara
grea
dar trenul s`a ferit
sa stea
și s`a grăbit
sa plece
când ciocănelul clopotului mic de bronz
bătuse`n cuiul stâng
la ora doisprezece.
(din timp în timp
se`aprind semnalele în rosu
locomotiva scoate strigat ascuțit
rotile mesteca dințate
în angrenajul amortit
cântece lungi
de fonta)
si nimeni n`a înțeles nimic
deși puteau sa vadă
toți fulgii albi de nea
împrăștiați pe strada
și lacrimile ce bălteau
în Sala Așteptării
suspinele șoptite stins
de Vocile Chemării
mirosul greu de fier topit
carbid
și pene arse.
