e doar un adapost, iubita mea...
iubirea n-are nici un rost
in lumea mea
E rece
trista lumea de afara
sunt munti de lacrimi
dincolo de lanuri
s-au ridicat cetati cu turnuri
schele si scheleti
ce umbla ziua
in amiaza mare
Pornografia camufleaza rasaritul
sunt sonde ce pompeza
sume mari de aur
si aurul imbraca goliciune
ca doua coarne
craniul unui taur
Iar pamantenii
draga mea
nu mai sunt oameni
ci bucati de slana.
tentacular
orasul se scufunda in osanza.
Of, aripile mi le-am smuls aseara
satul
satul de`atata zbor
caderile
doar sti ce-mi plac
caderile
M-am ingrasat
pe interior
nu are nici un rost, iubirea
draga mea
e doar o scuza
sa traim putin
in lumea asta care nu ne vrea
Deci pune-ti capul
lin
pe umarul meu stang
si buzele-mi
adulmece textura
parului tau fin
Caci daca plec
eu pot sa vin
Caci daca pleci
eu mor
putin
cate putin
Nu are nici un rost
iubirea, draga mea
curajul e hotar
si dincolo e noapte
Nu sunt eroul
ce te va salva
de teama tainicelor ganduri
fiindca in fata mortii suntem slabi
da
suntem slabi si singuri
e doar un adapost, iubita mea...
iubirea n-are nici un rost
in lumea mea
