eu simt ca am sa dispar... asfixiat, intr-o noapte..
Pe formele tale reci incalzite de lumina tremuratoare a unei candele, sufletul meu isi intinde umbra. Milioane de stele vibreaza pe ceruri necunoscute, galaxii intregi se asfixiaza in dimensiuni vide, roiuri de stele se comprima intr-un univers ce se dilata ca o explozie intr-un camp minat... iar eu, eu... ma sting langa tine, aproape de tine; atat de aproape ca te-as putea atinge daca mana mea n-ar avea consistenta unui abur.
la inceput am vrut doar sa sti ca exist...
Traiam, draga mea, traiam pentru zambetul tau iar existenta mea a trebuit validata de privirea ta, de acea instanta ce se afla dincolo de ochii tai lichizi, ochii tai atat de deschisi, atat de decolorati ca si cum albastrul lor ar fi fost spalat de o era glaciara interioara
caut ceva pierdut... pierdut, dar neatins pentru ca atingerea doare.
Te urmaresc atunci cand dormi... iti mangai fruntea atunci cand tresari; iti cunosc fiecare vis, fiecare cosmar... si aspiratiile tale imposibile.
In urma ta... niciodata in fata. Tu nu privesti inapoi iar eu privesc constant in trecut pentru ca trecutul e al nostru iar viitorul e un timp ce ne separa.
nu sunt singur, singuratatea mea e o forma de rezistenta.
E calda indiferenta ta, e o cetate... dincolo de ziduri umanitatea se autodistruge intr-un razboi fratricid. Incerc sa te strig dar lacrimile ma ineaca, ma inec in lacrimi iar privirea mi se asfixeaza intr-un ocean de arida deznadejde. Ai asezat ziduri de piara intre noi dar trupul meu e eteric iar pasiunea mea e o unda electromagnetica ce nu cunoaste limite fizice nici timp, nici spatiu... te cunosc pe tine, doar pe tine te recunosc... tu nu mai sti ca exist.
reantrupare, acest optimism necesar.
De ce ma chinui? de ce nu ma lasi sa plec? Rupe acele cordoane, desfa acele sfori, taie acele lanturi si lasa-ma sa ma scufund, lasa-ma sa cad atat de mult incat sa nu imi mai amintesc de unde am cazut sau cine m-a last sa cad. Tu te inalta... inalta-te dincolo de inalturile atinse de noi...
Lasa-ma sa cad
Caci echilibrul e minim
Caci sunt greu...
Pentru ca sunt greu
Lasa-ma sa cad.
Ma simt, mai ales
Lipsit
De elan.
Eu nu mai pot sa zbor
Deci lasa-ma sa cad.
Inalta-te
Ca sa ma pot desprinde
De tine.
Tu,
Tine minte asta:
Noi am creat un ZERO,
Un punct de plecare;
De aici pleaca totul.
Si tu vei pleca...
Si eu voi pleca...
si amandoi
vom renaste.
