Inchid ochii si cu foarte mult calm incerc sa mi te imaginez
esti tu?
nu, Adriana, tu nu mai esti...
e doar amintirea
unor clipe pierdute
e doar iluzia unor forme
scurse
intr-un abis
sapat intr-o necropola nasaudeana
Deschid ochii si dispari
inchid
deschid
apari si dispari
apoi ramai
cu mine
vie
precum o iluzie
imprimata pe o fasie de film
ce trece
sacadat
prin aparatul de proiectie
Dincolo de nervul optic
exista o speranta...
nevoia
unui nou Univers
unei noi incercari
unui nou inceput
o foame flamanda
de Noi
Cine esti tu?
tu nu mai esti...
cine sunt eu?
eu
suntem Noi
eu sunt
esecul
unui
Noi
Zambetul tau cald
mana ta rece
gheata de sub patinele
tale albe
ce descriau
cercuri
pe patinoarul din spatele blocului
privirea mea ce desena
sfere
pe cerul inghtat de decembrie
cel mai frumos decembrie...
Ucide
cercul tau
pentru ca sfera mea
te cere
Inchid ochii si cu foarte mult calm incerc sa mi te imaginez....
esti tu?
nu, Adriana, tu nu mai esti...
sunt doar eu
condamnat sa dainui
dincolo de tine
pedepsit
sa sap cu mainile goale
un abis
intr-o necropola
nasaudeana
