Pregatiri somnolente de iarna...
o iarna abstracta
cu fulgi luminati de purificari interioare
fulgi mari si rari
levitand
eteric
dincolo de ionosfera radioactiva
dincolo de gravitatia ostila
fulgi luminati de sentimente fluorescente
ucise
intr-o zi de toamna.
Aseara a cazut ultima frunza
peste covorul de suflete
moarte
si trupul meu meu calca
peste
radacini de vise
si nu se aude
fosnet
sau geamat de durere
covorul mut
covorul umid
Pamantul
ne absoarbe.
Pregatiri de iarna...
caci sufletul a incepuse deja
sa hiberneze
iar sperantele mele sforaiau
trantite prin sertare
alte sertare
aceleasi ganduri
aceiasi oameni
dincolo de iarna
sunt nopti sedative de martie
deci faca-se Doamne
iarna.
A fost o toamna bogata...
ma simt mai bogat
iar interiorul meu
e plin
am straturi groase de amagiri
dezamagiri
si multe locasuri psihice
in care sa ma ascund
caci viitorul pare sumbru
iar echilibrul e minim
iar bratele tale sunt
ocupate
iar bratele ei nu mai pot sa ma cuprinda
caci sunt bogat
iar interiorul meu
e plin.
Si fusul orar se taraste
catre soare
acelasi soare bolnav
ce desira eruptii lunare
eruptii nucleare
ce curg
dincolo de frontierele
sistemului solar
iar satelitii mei
sunt luati de val
o unda ce ii duce departe
in singuratati diferite
iar singuratatea mea
nu mai poate sa ii cuprinda
singuratatea mea
nu mai poate sa te cuprinda
deci faca-se Doamne
iarna
