John Atkinson Grimshaw
A moonlit country road
-Stai!
-Nu pot, ma grabesc...
-Doar un moment...
-Bine.
-Unde mergi?
-Nu merg...
-Dar spuneai ca te grabesti...
-Ziceam...
-Hai mah, serios... unde mergi?
-Nu merg...
-Dar ce faci?
-Pai stau, n`ai zis tu sa stau?
-Pai da, ca vroiam sa te intreb ceva...
-Intreaba-ma.
-De unde vi?
-Nu stiu.
-Nu sti? pai de unde ai plecat?
-Nu am plecat...
-Atunci cum ai ajuns aici?
-Mergand...
-Bine, bine... dar, totusi, sti unde te duci?
-Nu stiu unde...
-Pai, atunci... de ce te mai duci?
-Nu ma duc, sunt dus...
-Si nu sti unde esti dus?
-Nu.
-De ce esti singur?
-Nu sunt singurul...
-Aaaa... deci sunteti mai multi...
-Da.
-Si ceilalti unde sunt?
-Pe drumurile lor.
-Pai si eu cum de am ajuns pe drumul tau?
-Nu pot sa imi dau seama...
-Pot sa merg cu tine?
-Poti?
-Nu stiu...
-Stai!
(si se revine mereu la prima replica... obsedant, ca intr-o spirala eterna)
|
