si ultimul meu val
ce loveste tarmul tau
cade muscand urmele pasilor nostri
iar apele mele se retrag
in larg
iar eu ma retrag din ape
si ma inalt pe curcubeul
viselor noastre
viselor mele...
si te privesc de sus
fara
a te privi de sus
caci inteleg motivele tale...
si unii dintre norii astia
ce te inconjoara
sunt ai mei
ii recunosc...
pe tine nu te mai recunosc.
nu am pretentia
ca te-as fi cunoscut
dar m-am privit
de multe ori
in tine
si m-am distins
frumos
frumos ca tine...
desi frumusetea noastra
e una stranie...
neanteleasa.
si daca acest curcubeu
te deprima
iar norii mei te intristeaza
trimite-mi vantul
mesager
iar eu voi sti...
si norii mei se vor desface
in milioane de lacrimi
ce vor cadea peste trupul tau
intr-o zi monotona
de mai.
si ultimul meu gand
ce zboara spre tine
nu stie ca zborul lui e etern.
gandeste...
asa e iubirea
e o pasare ce zboara etern
mai sus
mai jos
fara sa stie cine a trimis-o
si de unde vine
nu cunoaste aceste jocuri stupide...
nici durerea
si dorul
refuzul...
ea nu stie spatiul
si timpul
nu stie...
ea zboara spre tine
ca ultimul meu gand.
