 |
| Vincent Van Gogh - Starry Night Over the Rhone |
sa o inseli...
da, sa minti cu nerusinare prelungindu-i agonia... amagind-o in fiecare zi, in fiecare ceas... dezvoltand mecanic aceasta iluzie ce o face fericita. vrea doar sa fie fericita...
sa o pastrezi in trup iar cand petalele ei vor lovi podeaua sa le sorbi cu gura sufletului si sa le depozitezi in memoria remanenta a inimii. viseaza s-o pastrezi etern in gandurile tale...
sa proiectezi chipul ei pe peretele din est. icoana.
sa pictezi paradisul ei si iadul tau, si sfintii ei, si ingerii ei, si dumnezeul ei cu sangele tau. sa creada...
sa transformi sala, celula, incinta, deci universul tau, intr-un sanctuar iar tavanul incarca-l-vei tu cu stele cazatoare si galaxii ce se sting. multiversul ei.
sa lupti... sa lupti cu orgoliul ei, cu orgoliul tau... sa lupti pentru ea, impotriva ta, tu fiind dusmanul si prietenul ei cel mai bun.
sa o iubesti... asa cum nu intelegi ce e iubirea, asa cum nu intelegi ce te intreaba atunci cand te intreaba daca o iubesti. sa o intelegi chiar daca e de greu de inteles; e de neanteles dar vrei s-o intelegi.
sa-i spui ca o iubesti chiar daca nu sti ce-i iubirea... ca tu vrei doar sa-i fii aproape: s-o tii in brate cand e trista, s-o protejezi de tot... de toti... de sine insasi... sa o privesti atunci cand doarme si s-o trezesti sa vada rasaritul; iluzia unui rasarit.
- priveste, draga mea! se face soare... soarele nostru nu va mai apune.
 |
| Claude Monet - Sunrise (Impression, Soleil levant) |
