Uneori obosesc sa fiu puternic
si alerg
inapoi.
cand obosesc...
ma intind peste plaja de liniste
ce se intinde la marginea
copilariei
ascult valurile de speranta
adunate intr`o scoica
spiralata
si aud...
te aud:
- Ai grija!
Uneori obosesc sa caut
si ma trantesc
lipsit de speranta
pe pat.
incerc sa citesc ceva...
incerc sa ascult ceva...
astept sa bata cineva la usa
sperand ca vei fi tu
dar tu nu bati
si caut prin memorie
alte usi...
- Ma iarta!
Uneori obosesc sa fiu puternic
si alerg
inainte;
cand obosesc
stiu c`am ajuns acasa
si ma intind pe linistea de piatra
ce curge ca o cascada.
simt inevitabila
cadere...
dar ma intorc
fiindca aud...
si te aud:
- Ai grija!
 |
| Fuseli John Henry - Silence |
