sti ? e griul ala ce ne intuneca intr-un mezzoforte spre smorzando infundand fiecare licar de visare, fiecare strop de minima motivatie ingheata in varful unui turtur cristalin inainte de a lovi oceanul sperantei.
m-am plimbat azi printr-un corp de spital... unul, oarcare... erau mai multe trupuri de spital, toate gri, dar l-am ales pe asta...
oamenii erau tot gri...
peretii erau albi.
imbracati erau peretii de un luciu sinistru de faianta de ani 70... ca o tabla de sah. mat pe negru, pe bucatiile lipsa...
pe coridor, din sens opus, venea moartea... si ea era imbracata tot in alb... simpla, palida si trista ca o... ca si cum vazand-o pe un peron de gara m-as fi indragostit de ea... frumoasa si captiva in corpul ei de spital. si prins in corpul ei paseam plutind pe dale eterice de portelan dezagregate in mii si mii de vise iar pe coridoare se miscau fantomatic halate albe
e liniste... de o vreme e liniste inautru, in fiecare inautru din launtrul meu... un fel de liniste incarcata, o liniste sensibila care se dilata
-hai sa iti luam pulsul
-nu, nu vreau sa stiu... nu vreau s-aud cum nu mai bate...
 |
| Georges-Jules-Victor Clairin - Ophelia In The Thistles |
