îmi bate vântul
cuie într`o coasta;
e Eva ta
era a mea...
iar bolta cea concava
din cerul rănii mele
e înstelata de ochi reci
ca o perdea albastra.
se`ntoarce timpul
peste cap
și retrăim aceiași stare
de început intoxicat
de stoluri migratoare.
și`al nostru zbor coagulat
s`a prăbușit sub valuri reci
în unde ciclice amare
al nostru zbor coagulat
s`a dizolvat în mare.
