aruncata si recuperata...
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu veneam pe el, spre tine... da iubito, vroiam sa te strang in brate...de ce iubito? de ce? de ce m-ai aruncat in aer? am inca schije in suflet... am rani adanci pe trup, rani ce asteapta vindecarea, rani ce te asteapta... uneori, cand mi-e dor de tine, deschid calculatorul si cu durere in suflet imi privesc ranile... rani digitale dar adanci: proiectii ale sufletului meu insangerat.
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu credeam in tine... da, erai religia mea... caci vechea religie a fost acoperita de ramurile tale: " operiebantur montes umbra ejus, et palmitum ejus cedri maximae. emittebat ramos suos usque ad mare, et ad flumen teneros ramos suos. "
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu nu aveam vesta de salvare, nici colac de salvare... tu erai salvarea mea iar tu m-ai aruncat in aer.
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai aruncat in aer tot universul meu... flori, munti, stele, vise, atingeri, saruturi... copii nevinovati si nenascuti, copii nostri...
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai aruncat la gunoi iubirea mea. iubirea mea e o floare, o floare rara... nu trebuia sa o arunci, trebuia sa o pastrezi in glastra... sa o mangai, sa ii sorbi aroma... sti, ea nu mai are radacina... dar ingrijita de tine ar fi trait mereu...
Cand ai aruncat in aer acel pod, ai largit fluviul dintre noi, ai adancit santul din sufletul meu si ai acoperit soarele care si asa era destul de palid... muncisem mult la acel pod... imi placea acel pod... eram mandru de el... de ce l-ai aruncat in aer? tu sti ca mainile astea doua au devenit inerte? tu sti ca scaunul asta cu rotile a intepenit? tu intelegi ca acest creier nu mai poate sa inteleaga?
Cand ai aruncat in aer acel pod, eu veneam pe el, spre tine... da iubito, vroiam sa te strang in brate... de ce iubito? de ce? de ce m-ai aruncat in aer?
